alunele fac minunii

ALUNELE NEPRAJITE , O ARMA SECRETA ?

De Steven van Breemen

Faimosul biologist si columbofil german Dr.Arno Meyer din Hamburg mi-a permis sa iau cateva notite interesante din jurnalul sau columbofil:
24 iulie:
“Astazi imbarcam porumbeii pentru ultimul concurs cu maturii,700 km.In jurul orei doua le voi da ultima masa celor 14 porumbei care urmeaza sa participe(sase masculi si opt femele-toti vaduvi).Nu le voi da altceva decat alune,iar ei pot sa manance cat vor de multe.La noapte gusile lor vor fi pline de mancare si apa.”

26 iulie:
“Astazi este cald,28 de grade Celsius.Porumbeii au fost lansati la ora 06.15 min.Plecarea lor a fost slaba iar concursul a ramas deschis pentru mult timp,de la 16.48 pana la 20.30. Seara, la 20.30 aveam cronometrati 12 porumbei.Nici unul din ei nu s-a intors acasa epuizat si nici unul nu parea a fi foarte insetat chiar daca fusese canicula. Zece din ei au obtinut premii si imi pare foarte rau ca primul porumbel nu a venit cu sase minute mai devreme.In dimineata urmatoare au sosit si ceilalti doi porumbei.”

Nu, nu ati citit gresit,acei porumbei chiar au mancat cat de multe alune au vrut ei.Dr.Meyer a dedus printr-o gandire logica faptul ca ar fi avantajos sa hranesti porumbeii cu alune inainte de a-i imbarca. Mai exact,ce sunt alunele?Alunele(de pamant) apartin grupului de nuci cu cel mai mare continut de ulei. “Farmecul”, atractia lor pentru crescatori il reprezinta continutul acestora in grasimi, extrem de ridicat 47%, combinat cu proteinele continute in procent de 30%. Analiza urmatorului tabel va clarifica mai bine acest lucru.

- procentajul carbohidratilor,grasimilor,proteinelor si valoarea nutritiva sunt exprimate in calorii -

Porumb
Carbohidrati 69
Grasimi 4
Proteine 10
361 Valoare nutritiva

Grau
Carbohidrati 69
Grasimi 2
Proteine 12
351 Valoare nutritiva

Mazare
Carbohidrati 55
Grasimi 1
Proteine 23
329 Valoare nutritiva

Alune
Carbohidrati 12
Grasimi 47
Proteine 30
609 Valoare nutritiva

Asa cum arata tabelul anterior,marea parte a grauntelor cu care ne hranim porumbeii consista in carbohidrati. Sistemul digestiv al porumbelului schimba(transforma) carbohidratii din porumb,grau si mazare in proteine animale,care dupa aceea sunt stocate in muschii si in ficatul porumbelului sub forma de glicogen.In timpul cursei glicogenul trebuie schimbat in energie, in acelasi fel in care in motorul unei masini energia care propulseaza vehiculul deriva din benzina. Combustia unui gram de glicogen ii da porumbelului 4.1 calorii. Atunci cand rezerva de glicogen a unui porumbel s-a terminat si porumbelul inca nu a ajuns la crescatorie, el incepe sa-si “arda” proteinele din corp,care au aceeasi valoare de combustie de 4.1 calorii. Porumbelul isi foloseste proprii muschi in acest proces, pierzand in greutate si in cazuri extreme poate sa ajunga acasa,neavand altceva ramas dacat penele si oasele.

Ar fi mult mai bine daca in timpul acestor curse de maraton un porumbel ar fi putut avea grasime indeajuns pentru arderi; daca, inainte de a fi pus in cos, i s-ar fi oferit hrana bogata in grasimi,in locul hranei normale care are un continut scazut in grasimi. Daca s-ar fi intamplat asta, porumbelul nu ar mai fi fost fortat sa isi foloseasca proprii muschi;s-ar fi intors acasa intr-o conditie foarte buna “cu muschii peste”, pentru ca in locul proteinelor,el ar fi avut grasime la dispozitie pentru energie, deasemenea daca i-ar fi trebuit cateva grame de grasime,pentru ca,grasimea are o valoare mai ridicata a combustiei decat carbohidratii si proteinele. Un gram de grasime ii asigura unui porumbel 9.3 calorii, adica de 2.33 ori mai multa energie. Probabil stiti ca la cursele de Formula-1 masinile nu folosesc benzina normala, ci un combustibil care da o energie mult mai mare.

Pentru a-si “aproviziona” porumbeii cu extra grasimi, unii columbofili ii hranesc cu mai mult porumb(4%grasimi) si ovaz(7%grasimi).Si, pentru acelasi motiv, la sfarsitul sezonului,atunci cand porumbeii sunt in zbor pe parcursul unei intregi zile in timpul curselor de maraton,alti columbofili isi hranesc porumbeii cu seminte bogate intr-un continut bogat in ulei cum ar fi florea-soarelui(28%),seminte de in(34%),seminte de canepa(32%) si rapita(42%). Semintele care contin ulei nu sunt doar o desfatare pentru porumbei,ele sunt mult mai importante decat asta.Cand victoriile in anumite concursuri dificile sunt la limita,aceste seminte pot deveni factorul decisiv,pentru ca ii ajuta pe porumbei aiba grija(sa isi pastreze) forma si greutatea corporala,chiar si in situatii extrem de dificile.

A fost dovedit de cercetatorii din Marea Britanie faptul ca atunci cand se da o hrana bogata in grasimi duce la o imbunatatire a perforantei, in special atunci cand mancarea a fost amestecata cu 5% ulei de cereale. Insa ,haideti sa ne intoarcem la alune, combustibilul de prima clasa pentru motoarele de curse ale porumbeilor.Alunele sunt lunguiete,alune rotunde acoperite cu o pielita de culoare maro.Atunci cand se indeparteaza pielita,aluna de culoare alba se imparte in doua jumatati.De la dealer-ul de hrana poti cumpara alune fie ele intregi fie jumatati.Pentru ca porumbeii nu sunt obisnuiti cu un alt tip de mancare le ia ceva timp pana se obisnuiesc cu alunele. Cel mai bun timp pentru a le introduce in ratie este iarna si in general sunt cateva probleme.Chiar si dupa doar cateva zile ei vor incepe sa aleaga alunele din hranitoare ca si cand ar incerca sa ii spuna crescatorului ca niciodata nu au mai mancat ceva atat de delicios.Chiar si cel mai timid porumbel poate fi invatat sa manance din mana alune. Un crescator inteligent intotdeauna va avea in buzunar cateva alune.De asemenea, se pare ca alunele sunt cea mai buna posibila metoda de a ii face pe tinerii porumbei sa intre in crescatorie.

Crescatorii care isi hranesc porumbeii cu alune,trebuie sa tina minte ca aceste alune depasesc cu mult orice alta hrana in valoare energetica:5.7 grame este echivalentul a 10 grame de hrana obisnuita.Daca am vrea sa ne hranim porumbeii numai cu alune am putea sa le reducem ratia la jumatate.Este posibil ca porumbeii sa supravietuiasca numai cu alune??Dr.Meyer mi-a povestit despre un vechi prieten al sau,cineva pe nume Eduard Pape din Hamburg,care lucra in port,descarcand alune pentru fabricile de ulei.La scurt timp dupa razboi, dl.Pape deja isi hranea porumbeii numai cu alune pentru ca nu dadea nici un ban pe ele.El nu le dadea prea multe,asigurandu-se ca nu ii suprahraneste.Acest lucru a dus la rezultate excelente in concursuri,in special la cele mai dificile dintre ele.

Atunci cand hranim cu alune trebuie sa avem in minte faptul ca aluna, cu un continut proteic de 30% urmeaza bobul de soia prin faptul ca au cel mai ridicat continut de proteine.Alunele sunt mult mai bogate in proteine decat porumbul,de exemplu, sau graul.Fiind o sursa bogata in proteine, alunele sunt ideale pentru puii din cuib in timpul cresterii.Continutul alunelor este similar cu cel al laptelui de gusa,a carui consistenta se compune doar din grasimi si proteine.Insa alunele sunt scumpe,asa ca trebuie sa ii hranim cu ele doar atunci cand ei au cea mai mare nevoie.

Dr.Meyer cumpara alunele de la compania sa de hrana si le sparge in bucatarie intr-o masina,deci alunele trebuie sa fie sparte in trei sau patru bucatele mai mici. Atunci cand hranesti porumbeii cu alune intregi cei mai mancaciosi si agresivi din voliera inghit deja zece alune inainte ca cei mai timizi,care adesea sunt cei mai buni cursieri,sa reuseasca sa o manance pe prima. Toti porumbeii trebuie sa fie hraniti cu o cantitate egala din aceasta hrana de valoare,si el crede ca aceasta metoda cu alunele faramitate este cea mai buna solutie.Insa ,el intotdeauna poarta in buzunarul de la halat cateva jumatati de alune,pe care le da individual la porumbeii de reproductie.El prefera porumbeii blanzi;parerea sa este ca intotdeauna este in interesul crescatorului sa aiba o relatie buna cu porumbeii sai.

In timpul cresterii puilor,el le da parintilor vesnic infometati, pe langa hrana obisnuita, 5-10 grame de bucatele de alune direct in compartimentul de reproductie,in special cand puii au intre 6 si 12 zile, adica atunci cand puii sunt trecuti de la malai la hrana normala. Aceasta metoda este recomandata in special la acei porumbei care nu au malai suficient.De asemenea puilor proaspat intarcati li se da degraba alune. Un crescator caruia ii intra in reflex sa isi cheme puii oferindu-le cateva bucatele de alune, va observa ceva destul de interesant: acei porumbei niciodata nu vor avea probleme la intrarea in crescatorie atunci cand se intorc dintr-un concurs.

In timpul concursurilor cea mai importanta functie pe care o au alunele este aceea ca maresc atractia unui vaduv pentru boxa sa. Dupa ce a fost inchisa timp de aproape o ora,usita este deschisa ,iar vaduvii de-abia asteapta sa se intoarca in boxele lor sa vada daca nu cumva cineva le-a facut vreo surpriza lasandu-le cateva bucatele de alune in hranitorile individuale. Dupa ce au mancat din hranitoarea comuna,toti stau in boxele lor asteptand foarte atenti sa vada daca “seful” isi va strecura mana in buzunar sa le dea ceva bun.

Acestea sunt cele mai pretioase momente pentru un crescator,sau iubitor de animale,atunci cand se plimba de la o boxa la alta si isi serveste favoritii cu alune, care ii sunt smulse de catre unii,in timp ce altii,pitindu-se vor fi mai circumspecti la modul cum vor lua alunele din mana,sau eliberandu-le din degetele care le tin stranse. Aceasta este o excelenta metoda de hranire individuala. Unui porumbel care se intoarce intarziat de la un concurs, avand mult mai multa munca de facut fata decat vecinul sau care a venit in primii, i se sa intotdeauna o extra masura. Crescatorilor neexperimentati ar trebui sa le fie teama de faptul ca iti trebuie mult timp pentru a pune pe picioare si sa aduci in forma un porumbel care si-a pierdut greutatea corporala folosind o hrana depurativa si saraca in proteine. Sa nu va asteptati de la asemenea porumbei la performante de top in week-end-ul ce va urma.

Vaduvilor, care s-au descurcat bine la concurs, li se dau alune doar in mod ocazional in prima jumatate a saptamanii. Ratia de alune creste progresiv pe masura ce saptamana se apropie de sfarsit. Suntem familiarizati cu vaduvii care mananca foarte putin, si chiar daca li se ofera atentie sporita din partea crescatorului, ei tot slabi se prezinta. Asemenea porumbei dau randament mult mai bun atunci cand li se ofera cateva alune delicioase. Este foarte important sa se tina cont de cate alune li se dau femelelor vaduve, pentru ca ele trebuie hranite mai putin decat masculii vaduvi.De cateva ori li se permite acestor femele sa isi viziteze boxele si intotdeauna vor gasi acolo cateva alune, fapt ce va stimula o cresterea a atractiei fata de cuib.Deoarece le place la nebunie felul in care sunt tratate, vor deveni protectoare agresive ale propriilor boxe atunci cand o femela vecina va incerca o vizita amoroasa.

Dr.Meyer devine mai putin zgarcit cu alunele pentru vaduvi in seara dinaintea imbarcarii si in ziua imbarcarii. Aceasta il asigura ca vaduvii sai au energie suficienta pentru cursa, chiar daca au pierdut ceva din greutate. Cu toate ca el joaca vaduvie 14 saptamani la rand, pentru ca isi hraneste vaduvele in acest fel, el nu are probleme de genul: femele care se imperecheaza intre ele sau care oua. Vaduvele sale se descurca mai bine la curse decat vaduvii, si adesea ele sunt mai rapide, in special atunci cand este vorba de concursuri grele.

Atunci cand la prognoza meteo este anuntat vant din fata, la toti porumbeii care vor participa li se va da o extra portie de alune atunci cand ii pregateste pentru un concurs dificil. Insa cand porumbeii se vor confrunta in concurs cu un vant din spate, li se vor da alune cu zgarcenie. Cand este cazul unei imbarcari care presupune doua nopti in masina de transport, Dr.Meyer ii hraneste dimineata cu graunte bogate in carbohidrati, insa mai tarziu, dupa amiaza (deci mai au timp sa bea si apa), porumbeii pot sa manance cat de multe alune vor ei. Datorita faptului ca “un plin” cu alune este egalul in valoare energetica cu doua gusi pline de mancare uscata (graunte normale), porumbeii sai de fapt mananca pentru doua zile. In acelasi timp, Dr.Meyer stie ca atunci cand hrana le este asigurata in boxe, porumbeii sai nu vor degusta bobite de pe camp.

Avantajele hranirii la discretie cu alune in ziua imbarcarii sunt dupa cum urmeaza:

1 In majoritatea masinilor de concurs mancarea nu este data in hranitori speciale ci este aruncata prin boxe. Intotdeauna exista pericolul cros-contaminarii atunci cand porumbeii ciugol boabe din excremente cauzandu-le probleme la gusa, stomacale sau intestinale. ”Porumbelul alunelor” este scutit de acest risc.

2 “Porumbeii alunelor” au nevoie de mai putina apa decat porumbeii care au fost hraniti cu boabe normale, pentru ca acestea raman pentru o perioada mai lunga in gusa, atata timp cat absorb apa, pana cand sunt indeajuns de moi pentru ca muschii din pipota sa macine aceste boabe iar procesul necesita ceva energie. Adapatul este o problema in masinile de transport, in special in boxele in care sunt masculi. Acei porumbei care au cucerit un loc in fata adapatorului vor apara cu inversunare zona respectiva, lucru ce le ingreuneaza drumul catre apa masculilor insetati.

Insa alunele nu au nevoie sa se inmoaie, ceea ce inseamna ca au nevoie de putina apa si “parasesc” gusa destul de repede. Pentru ca sunt asa de moi, este nevoie de putina energie pentru a digera alunele.Alt avantaj este acela ca alunele sunt digerate mult mai repede decat celelalte graunte. Sambata dimineata, la startul concursului, intestinele porumbeilor mancatori de alune sunt mult mai putin pline decat intestinele porumbeilor care au fost hraniti vineri cu boabe greu de digerat.De asemenea este sub semnul intrebarii daca acestia din urma au fost in stare sa bea indeajuns apa in masina de transport.Din acest motiv porumbeii mancatori de alune au o mai buna greutate corporala.

3 Porumbeii care nu au mancat altceva decat graunte, au pentru ardere in drumul lor spre casa doar glicogenul si poate putina grasime, de exemplu de la porumb.Daca rezerva li se epuizeaza cand mai au putin pana sa ajunga acasa, acesti porumbei isi vor folosi rezervele corporale ca sursa de energie, care are dezavantajul ca provoaca eliberarea nitrogenului, o extra ardere in sistem.Porumbelul care mananca alune, pe langa glicogenul stocat in muschi si ficat, are atat de multa extra energie bogata in grasimi(9.3 calorii/gram) care ii va ajunge mai mult decat pentru o zi de concurs. Cand glicogenul si grasimea sunt schimbate in energie nu este eliberat nici un fel de gaz nociv, doar dioxidul de carbon CO2 care este expirat si apa, iar acest lucru este foarte important pentru functiile corporale.Chiar si atunci cand cursa tine 15 ore porumbeii, bogat aprovizionati cu alune, nu sufera de dezavantajul arderii proteinelor din propriul corp in procesul scaderii in greutate.

4 Crescatorii experimentati in hranirea porumbeilor cu alune trebuie sa fie de acord cu mine ca asemenea porumbei sunt mai putin insetati si chiar in zilele caniculare arata mai putin epuizati atunci cand ajung acasa. Sfatul meu pentru toti aceia ca inca au ramas sceptici la citirea acestui articol este sa incerce urmatorul experiment: impartiti-va echipa de zburatori in doua grupuri.Un grup il hraniti cu alune ,iar pe celalalt cu amestecuri normale. Sunt sigur ca atunci cand veti analiza rezultatele veti crede cu adevarat in tot ceea ce am scris. In concluzie Dr.Meyer, din postura sa de biologist, ar dori sa faca urmatoarele remarci: oamenii ale caror joburi(servicii)implica o munca grea, au o preferinta pentru o hrana bogata in continut de grasime, insa greutatea corpului nu le creste din aceasta cauza. Oamenii care traiesc si lucreaza intr-un climat rece, cum ar fi eschimosii, suporta mult mai bine frigul prin arderea unei cantitati mari de grasime din interiorul propriului organism.

Pasarile migratoare de talie mare, cum ar fi gastele, isi fac rezerve mari de grasime in interiorul organismului in perioada lunilor de vara, iar combustia acestor mari rezerve de garsime care le da energie le permite in fiecare toamna sa-si indeplineasca cu succes lunga calatorie catre sud spre climate mai calde. Este o coincidenta faptul ca aceste pasari prefera semintele bogate in grasimi si parca innebunesc atunci cand li se ofera alune sau canepa? Pacat pentru ca porumbeii nostri nu pot sa comunice cu noi, pentru ca daca ar putea, ei ne-ar spune fara ezitareca ,in calitate de pasari calatoare de inalta clasa, ca ei ar prefera foarte mult energia bogata in grasime pentru combustie, pentru a le proteja muschii, a-si mentine o greutatea corespunzatoare si astfel sa isi pastreze forma. A venit timpul ca fiecare crescator sa isi deschida ochii, sa indrazneasca sa faca comparatii si astfel sa traga concluziile adecvate.

Tags: alune, proteine