Orice columbofil începător şi chiar avansat, trebuie să-şi procure în volierele sale cel puţin 2-3 perechi dintr-o rasă
O familie de păsări care şi-a dovedit valoarea, care a câştigat şi reprodus generaţii întregi de campioni, ar trebui să conţină de ambele părţi ale arborelui genealogic zburători şi reproducători care au confirmat. Aceştia ar trebui selecţionaţi şi reproduşi numai pentru performanţă. Trebuie să aibă în spate o întreagă istorie de succese continue în cadrul competiţiilor majore. O astfel de familie, supusă unui management adecvat, va continua şirul victoriilor şi pentru noul proprietar. 3-5 perechi din aceste linii valoroase, împerecheate corespunzător, sub îndrumarea vânzătorului, ar trebui să fie tot ce aveţi nevoie ca să începeţi cu dreptul şi să fiţi competitivi în zona dvs.
Nu sunteţi în căutarea unui crescător care deţine doar câteva perechi de top la matcă şi care reproduc bine, dar ai căror pui nu sunt productivi. Din clipa în care reproducătorii cheie nu mai sunt, dispare şi succesul acelui crescător. Dvs. sunteţi în căutarea unor exemplare care să vă aducă rezultate bune cu fiecare generaţie reprodusă şi din aceeaşi linie. Este bine să urmaţi sfatul vânzătorului referitor la împerecherea păsărilor cumpărate de la el. Nimeni nu-i cunoaşte păsările mai bine decât el însuşi. El a obţinut rezultatele pe care şi dvs. le doriţi.
În concluzie, trebuie să vă decideţi asupra tipului de pasăre de care aveţi nevoie pentru a fi competitiv. Reţineţi că numele ori suşele nu sunt importante, doar rezultatele contează. Trebuie să găsiţi un crescător cinstit, cu o reputaţie şi rezultate excelente în acest sport (în ultimii 7-10 ani), care este dispus să vândă porumbei din liniile care lui i-au adus rezultate şi care provin dintr-o familie care a reprodus generaţii întregi de învingători.
“Pare uşor şi, într-adevăr, chiar aşa este”, însă mulţi crescători se zăpăcesc şi, uneori, devin confuzi atunci când sunt în căutare de noi reproducători pentru a-şi îmbunătăţi lotul.
Staţi departe de aşa-zişii “experţi” din clubul dvs., care vă oferă păsări cadou sau ieftine, şi de toată experienţa şi sfaturile lor măreţe. N-au fost în stare să câştige o diplomă în ultimii 5-10 ani, însă au păsări extraordinare şi toate scuzele din lume care să justifice de ce nu câştigă. Nu vor face altceva decât să vă coboare la nivelul lor, adică în coada clasamentului. La începutul acestui articol, am afirmat că trebuie să vă faceţi temele. Uitaţi-vă cu atenţie la aceşti aşa-zişi “experţi” care vor să vă ajute. Dacă nu sunt tot timpul în primii 10% pe lista clasamentului, nu aveţi nevoie de păsările sau de sfatul lor, oricât de convingători ar părea sau oricât de ieftin sau bun ar fi târgul pe care vi-l propun. Costă mai mult să reproduci şi să antrenezi un porumbel prost decât unul bun! Rezultatele sunt întotdeauna aceleaşi: dezamăgire şi cheltuieli. La fel se întâmplă şi cu sfaturile proaste.
Nu toate reclamele sunt cinstite, de încredere, corecte sau informative cum ar trebui. Aveţi nevoie de o crescătorie performantă ca sursă de porumbei. Dacă reclamele prezintă campioni, clasări numeroase, “premii la nivel naţional” etc., atunci vânzătorul ar trebui să vă poată pune la dispoziţie materiale şi documente care să-i susţină afirmaţiile şi realizările, precum şi referinţe de la alte persoane care au obţinut rezultate bune cu păsările sale. Competiţia din care a făcut parte şi rezultatele trebuie să fi fost obţinute atât în cluburi, cât şi în cadrul unor zone puternice.
Staţi departe de aşa-zişii “columbicultori”. Revistele sunt pline de aşa ceva. Fac reclamă unor păsări faimoase (de obicei, cu origini străine) prin intermediul pedigreelor. Studiaţi pedigreeul şi veţi observa câteva generaţii de porumbei nezburaţi, care nu şi-au dovedit valoarea în concursuri. Porumbelul voiajor trebuie să posede o busolă, instinctul de întoarcere acasă şi capacitatea de a naviga, împreună cu dorinţa, inteligenţa şi motivaţia de a-şi continua drumul în cursele lungi şi dure. Crescătoriile performante reproduc porumbei pentru aceste calităţi. Crescătoriile cu pedigree nu pot face acest lucru deoarece pedigreele nu zboară, nu se pot întoarce acasă sau naviga. Aceste hârtii arată bine, sunt estetice, la fel ca păsările pe care le reprezintă. Totuşi, cursele cu porumbei voiajori nu sunt concursuri de frumuseţe sau de evaluare a strămoşilor.
Dar ce spuneţi de acel “porumbel AS la nivel naţional al Olandei” sau de acea “pasăre campioană pe toată Belgia sau Anglia”? Cu siguranţă aceste exemplare au strămoşi cu performanţe şi rezultate. Totuşi, uitaţi-vă la “distanţele” pe care aceste păsări au obţinut faimoasele recorduri. Majoritatea, dacă nu toate, sunt sub 160 km. În reclamele care se fac acestor păsări, de multe ori nu veţi vedea distanţele concursurilor, doar numărul de premii sau clasări. Distanţele nu sunt trecute cu bună ştiinţă. Oare câte curse în ţara asta se ţin de la o distanţă sub 160 km? Reţineţi că sunteţi în căutarea unei familii de porumbei care să fie competitivă în zona dvs., capabilă să zboare cu succes de la toate distanţele unde clubul organizează lansări. Ca atare, procurarea a 2 campioni naţionali dintr-o altă ţară şi împerecherea lor, sau împerecherea puilor sau nepoţilor lor, este doar reproducţie experimentală, ce implică un cost ridicat şi riscuri enorme din partea cumpărătorului.
Crescătoria noastră a dat întotdeauna acelaşi sfat şi a urmat acelaşi principiu: dacă zbori în Olanda, cumpără păsări care şi-au demonstrat valoarea în Olanda. Dacă zbori în Belgia, Anglia sau Statele Unite, cumpără porumbei care s-au dovedit valoroşi în ţara unde tu însuţi vei concura.
Nu vă apropiaţi de crescătoriile care fac reclamă unei noi familii de păsări în fiecare an. În ultimii 3-4 ani, acestea au adus păsări noi. În fiecare an, această “nouă familie” este cea mai bună şi “singura cale de a câştiga”. Apoi, anul următor, aceeaşi crescătorie face aceleaşi afirmaţii cu privire la o familie diferită. Nu credeţi că singurul lor scop este doar să vândă porumbei?
Licitaţiile sunt evenimente unde se cheltuiesc foarte mulţi bani, dar şi o sursă bogată de porumbei. Puteţi vizita multe crescătorii ai căror proprietari vă vor arăta păsări care i-au costat sume imense de bani. Una l-a costat 2,000$, alta 1,500$ etc. Crescătorul e foarte mândru de achiziţiile sale şi după fiecare licitaţie se întoarce acasă cu încă un exemplar costisitor. E fericit, la fel şi vânzătorul. Însă nu deţine o familie de păsări, ci doar un amalgam de achiziţii la preţ ridicat, majoritatea neconfirmând ca zburători sau reproducători.
Dvs. trebuie să urmăriţi acele crescătorii care pot să vă arate păsări ce au câştigat sume mari de bani ori multe clasări şi diplome (pasărea aceasta a câştigat 2,500$ într-o cursă importantă etc.). Căutaţi rezultatele de top. Nu trebuie să vă lăsaţi impresionaţi de cât a costat o pasăre, ci de rezultatele sale la zbor sau de premiile în bani câştigate. Interesul dvs. nu e să scoateţi bani din buzunar, ci să băgaţi bani în portofel. Faceţi o investiţie şi trebuie să aveţi un profit. Nu trebuie să fie neapărat bani, însă trebuie să aveţi o recompensă. Vreţi să fiţi fericit în ziua licitaţiei sau în ziua concursului?
Mai devreme, am spus că numele şi suşele nu sunt importante, ci numai rezultatele pe care le doriţi. Nu cădeţi în acea capcană de a vă bate prea mult capul cu anumite familii de păsări. Există unii crescători ale căror decizii de cumpărare sunt influenţate de anumite nume. Crescătoriile performante reproduc pentru rezultat, numele familiei sau al suşei nu are importanţă pentru ele. Când vă limitaţi opţiunile la anumite suşe, vă diminuaţi şansele de succes. Totodată, acest lucru se aplică şi în cazul crescătorilor care reproduc ori selectează păsări după anumite aspecte exterioare: aripă, spate, conformaţie, talie, penaj, ochi şi culoare. Nu există nici o calitate care să evalueze abilitatea păsării, la fel cum nu există nici o persoană care să posede abilitatea de “evaluator profesionist”. Cei care profesează această abilitate au făcut mai mult rău decât bine sportului columbofil. Ar trebui să le fie ruşine de ei înşişi că v-au răpit timpul şi banii pentru serviciile lor necalificate.
Duceţi-vă întotdeauna la crescătorul sau sursa originală pentru a achiziţiona păsări. Acel crescător îşi riscă reputaţia, onestitatea, integritatea şi numele păsărilor dacă vă păcăleşte. De obicei, vă va oferi o selecţie mai bună şi un târg pe măsură. E posibil ca acel crescător care vă oferă a doua sau a treia generaţie de păsări dintr-o crescătorie de top să nu fie chiar aşa de cinstit. E posibil să nu achiziţionaţi ceea ce aţi plătit. Ceea ce încercăm să spunem, într-o manieră frumoasă, e că există foarte mulţi escroci în acest sport, care se pun într-o lumină proastă pe ei înşişi şi păsările lor. Nu veţi întâmpina o astfel de problemă dacă procuraţi păsările de la crescătorul sau columbicultorul original.
Se înţelege că va trebui să faceţi o investiţie ca să obţineţi aceste păsări. Aşteptaţi-vă să plătiţi un preţ corect. Veţi beneficia de anii de experienţă, de reproducţia selectivă, de selecţia drastică şi, probabil, de sumele mari de bani cheltuite de acel crescător pentru a obţine succesul. În unele cazuri, vânzătorul îşi petrece întreaga viaţă muncind şi dedicându-se păsărilor şi reputaţiei sale. Îşi cunoaşte păsările, aşa că lăsaţi-l pe el să aleagă pentru dvs. şi să vă sfătuiască în privinţa împerecherilor. Împerecheaţi-le între ele timp de cel puţin 2-3 ani. Nu le încrucişaţi cu alte păsări. Puteţi distruge o viaţă întreagă de muncă într-un singur sezon de împerechere sau reproducţie. Rugaţi-l să vă aleagă 6-10 păsări. Preţurile vor diferi de la un crescător la altul. Ar trebui să varieze între 50$ şi 300$ bucata, pentru păsări cu vârste cuprinse între 30 de zile şi 1 an. Reproducătorii care au confirmat şi păsările care au înregistrat recorduri la zbor sunt mult mai scumpe. Dacă vreţi să obţineţi porumbei din linii dovedite, achiziţionaţi fraţi sau surori cu zburătorii de top. Dacă acele păsări au reprodus mai multe generaţii de campioni, acea linie va da rezultate şi în cazul dvs.
Fiţi răbdători! Păstraţi-vă mintea limpede! Cumpăraţi pe baza informaţiilor şi a rezultatelor, nu a sentimentelor şi a reclamelor fanteziste! Faceţi-vă temele înainte de a vă investi banii şi veţi culege roadele!
binecunoscută, care a dat rezultate şi De
Afectiunea
De multe ori acest aspect este neglijat de multi crescatori de animale si spun asta gândind
ca acest aspect este valabil pentru toate categoriile de animale care ne inconjoara.
Indiferent ca avem grija de porumbei , de câini , pisici sau orice alte vietati ,afectiunea
este unul din factorii principali care creeaza o legatura puternica intre om si animalul sau.
De asemenea grija fata de puii lor si dragostea faţă de partenerul de viaţă sunt factorii care determină intoarcerea cu repeziciune "acasa".
In adolescenta citeam cu sufletul la gura cartea "Lassie se intoarce acasa" si ma uimea puterea de a lupta cu toate vicistitudinile vremii ,cu obstacolele naturii si chiar cu răutatea oamenilor ,în dorinţa de neoprit de a se întoarce acasa a acelui câine din rasa Collie .(se spune ca este rasa cea mai inteligenta).
Si exemplele ar putea continua cu "cloţa" (closca) bunicului de la Corabia, când ,copil de trei ani fiind si fara prea multa minte, m-am apropiat de puisorii ei galbeni si pufosi, nerezistând ispitei si am luat unul in mâna, în momentul urmator cloţa a fost urcata pe capul meu (desi era legata de picior cu o sfoara si priponita de un ţarus) ciocnid nervoasa ,cu râvna în capusorul meu.
Norocul meu a fost ca tatamare era prin apropiere si a intervenit rapid luandu-mi puiul din mâna si gonind cloţa la timp .
La capitolul "dragostea faţa de partenerul de viata" nu cred ca mai sunt necesare exemple ,gândiţi-va doar la dumneavoastra personal ce lucruri nebunesti aţi face (sau aţi facut) atunci cand este vorba de cealalta jumatate.
Zilele trecute am fost sunat de un crescator din zona Tr. Severin ,care era foarte suparat
si indignat ca desi a achiziţionat porumbei(si pui) de valoare din Serbia ,acestia îi dispar
pur si simplu , zbora si nu se mai întorc.
Mie mi se pare un lucru normal ce i se-ntâmpla, atâta timp cât nu sunt îvataţi sa "iubeasca" noua casa si nu au nici un pic de afecţiune pentru noul stapân .
Afecţiunea trebuie sa fie reciproca si se cladeste in timp, începând de când au iesit din ou
si continuând permanent.
multe ori am spus: „daca maine m-as apuca de porumbei as face-o altfel!” Da, dar cum, nu …?! Iata un mod de a gandi debutul in columbofilie! O fi bun, o fi rau, ramane ca tu, cititorule, sa decizi.
Sa ne punem, deci, in pielea unuia care incepe acum si nu a mai avut contact niciodata cu mediul columbofil. Trebuie, insa, sa recunosc, inainte de toate, ca eu nu am fost niciodata in aceasta piele, caci practic m-am nascut printre porumbeii tatalui meu.
Pentru inceput sa incercam sa ne lamurim ce este columbofilia. Stiti ce este?! Veti spune, poate: un sport, o pasiune, pasiunea noastra. Da asa este, dar totusi eu va spun ca, pe langa toate acestea, daca vrem sa avem succes, atunci columbofilia este (trebuie vazuta ca) un sistem.
Stiti ce spune Ludwing von Bertalamffy, autorul teoriei sistemelor, ca este un sistem? Un sistem este un ansamblu de elemente aflate in interactiune si interdependenta, organizate ierarhic si care converg spre realizarea unei finalitati comune. Orice influenta suferita de un element al sistemului se rasfrange asupra intregului sistem si implicit a realizarii finalitatii. Prin urmare, pentru a atinge scopul pe care ni-l propunem trebuie sa avem in vedere toate elementele sistemului, precum si modul in care ele interactioneaza.
In aceste conditii este sau nu columbofilia un sistem? Si daca columbofilia este un sistem, care sunt elementele si care este scopul ei? In continuare am sa incerc sa demonstrez, si sper ca asta sa ajute …, ca acest sport, aceasta pasiune a noastra este cu adevarat un sistem, trebuie vazuta, gandita ca un sistem!
Sa incepem cu scopul. Fiecare dintre noi este liber sa-si stabileasca propriul scop pentru care creste porumbei, dar daca acesta este acela de a face performanta, atunci sa ducem rationamentul nostru mai departe.
Prin urmare, care sunt elementele sistemului numit columbofilie? Cred ca nu surprind pe nimeni daca in aceasta categorie voi introduce urmatoarele trei elemente, puse, cred eu, intr-o ordine ierarhica corecta, fireasca, de altfel: crescatorul, porumbelul si cotetul.
Da, in opinia mea, cel mai important element al sistemului columbofilie, este crescatorul si sper sa intelegem si de ce. De altfel, este forte simplu de observat de ce: crescatorul poate face porumbelul si cotetul, invers nu.
Asadar, incepatorule, caci pentru tine am promis sa scriu, ca sa devii campion mai intai trebuie sa fii ucenic, ca sa devii maestru trebuie sa fii prima data invatacel, ca sa devii profesor este necesar sa fi fost mai inainte elev. Si acum veti spune poate: bine, bine …, dar eu vreau sa fiu ucenic, dar cui, cine ma poate invata … si, mai presus de toate, cine vrea sa ma invete?
Poti fi ucenic multora: mediului columbofil, unui columbofil experimentat, cartilor, porumbeilor si nu in ultimul rand propriul tau ucenic.
Ucenicul mediului columbofil?!
Da, mergi la club, frecventeaza sedintele, imbarcarile, desigilarile, expozitiile, banchetele, fii atent, asculta … si mai presus de toate judeca ce auzi, cunoaste oameni. Daca faci asta, vei intelege mai intai de toate partile tehnice ale sportului, care nu sunt de neglijat, vei observa mentalitati, te vei imprieteni cu oameni, vei vedea cum gandesc cei care sunt in frunte si cei care sunt la coada. Tu unde vrei sa fii?
Ucenicul unui columbofil experimentat?!
Odata un profesor al meu mi-a spus: „Marian, nu fi rau si de la cel care nu stie ai ceva de invatat! De la el, trebuie sa inveti cum sa nu faci.” Poate ca avea dreptate, dar eu am vrut totdeauna sa invat de la cei mai buni, fie ca am „furat” invatatura lor, fie ca s-au oferit ei sa ma invete.
Asadar, vreau sa spun ca toti iti vor da sfaturi, ramane ca tu sa vezi care sunt cele mai bune si pe cine sa cauti pe mai departe ca sa afli raspunsul la intrebarile ce te framanta. Incearca sa asculti pe cei mai buni, cei care sunt primi in clasamente, incearca sa mergi la ei acasa, sa le vezi porumbeii si cotetul, intreaba-i, cauta-le raspunsurile, „fura-le” ideile, dar nu le aplica fara a le gasi logica care le sta la baza, caci chiar si cei mai buni pot gresi.
Asculta de la toti, dar tinde sa fii doar ca cei din top. Nu te lasa selectat de „profesori”, selecteaza-ti tu maestrii, mai buni si mai buni … mereu mai buni. Insa, atentie, e foarte important sa nu-ti faci chip cioplit, invata de la cei cu experienta, nu-i urma orbeste, pana la urma nimeni nu e responsabil de esecurile tale, cum de altfel nici de succese.
Ucenicul cartilor?!
Este important sa citesti. Cartile, de obicei, sunt scrise de oameni care au si vor sa spuna ceva. Cauta sa vezi ce au de spus, citeste tot mai mult, despre acelasi subiect din mai multe surse daca e posibil, dar totdeauna sa nu inchizi articolul sau cartea fara a gasi ideea care sta la baza sa.
Ucenicul porumbeilor?!
Veti spune: cum adica, ce ma poate invata un porumbel? Foarte multe! Un porumbel iti poate spune ce ii trebuie, ce nu ii trebuie, daca se simte bine sau nu … Urmareste porumbeii tai, analizeaza-i si trage concluzii, urmareste porumbeii altora, urmareste comportamentul porumbeilor unui campion inainte de ziua imbarcarii, iarna, toamna, ori de cate ori ai ocazia …
Propriul tau ucenic?!
Cineva spunea odata: „inteleptul invata din greselile altora, desteptul din greselile sale, iar prostul niciodata!” Din pacate pe lumea asta sunt prea putini intelepti si prea multi din ultima categorie, tu incearca sa fii cel putin un destept, invata din victoriile, dar si din infrangerile tale.
Am sa va povestesc ceva. Acum cativa ani, cand eram si nu prea un concurent luat in seama de adversari, am facut un concurs de fond de exceptie (era primul din anul acela, an in care desi am inceput cu 14 porumbei in lotul de concurs am dus patru in expozitia nationala la fond si fond palmares) si un cunoscut pe atunci, un bun amic acum, m-a intrebat: „dar stii de ce au venit asa porumbeii?” Ei, daca la o asemenea intrebare vei raspunde afirmativ, atunci si numai atunci… esti crescator, daca nu … esti doar un norocos. Dar cat crezi ca va tine norocul? In sportul columbofil, ca de altfel in viata, norocul vine pe nesimtite si pleaca tot la fel, daca nu stii sa ti-l construiesti prin munca vei fi mereu la coada listei.
Eu iti propun sa devii crescator, fiind simultan ucenicul celor cinci de mai sus, deci printr-o munca asidua. Cauta mai intai sa devii crescator bun si vei ajunge si un concurent bun, invers drumul poate duce numai la victorii de moment, efemere, in esenta.
Ce inseamna sa fii crescator? Hmmmmmmm … daca as stii si eu raspunsul complet ce bine ar fi …(!!), insa am sa va raspund, pe masura priceperii mele de acum.
Inseamna, mai intai de toate sa-ti iubesti pasarile, apoi sa recunosti stare de sanatate si starea de boala a pasarilor, sa stii ce trebuie sa faci ca sa le mentii sanatoase sau sa le tratezi, dupa caz si, doar mai apoi, sa stii sa le imperechezi pentru ati atinge scopul, sa stii sa le alimentezi si, mai pe urma, sa inveti sa le pregatesti pentru concurs si sa le recuperezi dupa concurs. Inseamna sa fii cumpatat in tot ce faci, caci: „ce e prea mult dauneaza, dar si ce e prea putin e degeaba” si, in alta ordine de ideii „ce e destul pentru unul, pentru altul poate fi prea mult sau pentru altul prea putin”.
Spuneam ca cel de al doilea element al sistemului numit columbofilie este porumbelul, deci sa ne ocupam si de acest aspect.
Aici cred ca ar fi cazul sa raspundem la cateva intrebari:
- Cu ce fel de porumbei sa incepem?
- De la cine sa luam porumbei?
- Ce porumbei sa cumparam?
- Ce sa facem cu porumbeii cumparati?
Sa raspundem pe rand:
Cu ce fel de porumbei sa incepem?
La aceasta intrebare am auzit destul de des doua tipuri de raspuns:
primul, mai rar intalnit la nivel declarativ, dar mai des pus in practica pentru ca este mai ieftin pe termen scurt (nu si pe termen lung, cum lesne se poate intelege): incepatorul poate debuta cu pasari de mana a doua, deci pasari fara origine si performanta, ca nu consta mult si el oricum ar strica pasarile bune, nu ar stii ce sa faca cu ele; al doilea, mai frecvent la nivel declarativ, dar mai rar pus in practica, datorita costurilor mai mari pe termen scurt: incepatorul sa debuteze cu pasari de cea mai buna calitate.
Cel care a citit cu atentie pana acum, sigur, intuieste ca eu sunt adeptul celei de a doua situatii: incepeti cu pasari bune pentru ca numai de la ele puteti invata ce nevoi au pasarile de concurs. Cel slab, porumbelul slab, daca rateaza concursul, nu rateaza ca nu l-ai pregatit tu cum se cuvine, ci rateaza pentru ca nu e in stare sa claseze. Deci, cum vei stii tu unde ai gresit, cum poti fi ucenicul unor pasari care nu sunt de calitate si sa vrei sa ajungi in top?!
Pe de alta parte, daca iti iei pasari de slaba calitate munca ta nu va fi rasplatita la justa valoare. Raspunsul pe care ele il vor da nu va fi unul pe masura asteptarilor tale si, asa, vei fi supus mai mult deceptiilor. Insa, daca ai in cotet pasari de buna calitate ele te vor ajuta, iti vor da incredere in tine, iti vor rasplati eforturile, chiar si cele pe care tu le vei pune in practica pe baze pur empirice, adica pornind de la observatiile tale concrete, fara a astepta informatia de la nu stiu cine. Incearca, experimenteaza si ai sa vezi ca acele victorii realizate pe baza analizelor tale vor fi si mai mult savurate.
De la cine sa luam porumbei?
Fireste ca de la cei mai buni. Dar cine sunt cei mai buni? Raspunsul la aceasta intrebare este delicat, caci am putea sa o gandim si asa: „Cine sunt cei mai buni de la care putem sa luam noi pasari?” sau „Cine sunt cei mai buni de la care se merita sa luam noi pasari?”
Cei mai buni de la care se merita sa iei pasari sunt cei care sunt in top la categoriile (categoria) la care vrei sa concurezi tu. Apoi, cei mai buni de la care se merita sa luam pasari sunt cei care concureaza, daca nu in zona noastra, intr-o zona care sa prezinte caracteristici fizice si de concurenta ca cele ale zonei noastre sau mai grele, in niciun caz mai usoare. Asadar, cei mai buni de la care putem lua pasari sunt cei care indeplinesc conditiile de mai sus si noi putem lua contact cu ei prin maximul de efort (necesar) de care putem dispune. Ma refer aici la efort fizic si psihic, nu numai la cel financiar. Prin urmare, mai intai studiem si apoi cumparam.
Ca sa va faceti totusi o idee despre ce inseamna a fi cel mai bun, trebuie sa va sugerez sa cititi un articol al lui Ad Scharaleckens, articol cu nume sugestiv „un invingator nu trebuie neaparat sa fie cel mai bun, deci, a cumpara este o arta”, cum de altfel a citi corect un clasament este o arta, caci doar asa vei vedea cine este cel mai bun cu adevarat. Prin urmare, nu cumparam de la invingatorii de moment, ci de la cei mai buni, cei care sunt constant in fata intr-o concurenta puternica, fara a fi favorizati de conditiile fizice ale asezarii geografice.
Ce porumbei sa cumparam?
Ma refer aici la variantele pe care le are un debutant atunci cand vrea sa cumpere porumbeii, nu la tipul de porumbei (mari, mici, cu ochi asa sau asa etc.). In acest sens, eu intrevad urmatoarele situatii:
1.cumpararea de pasari care s-au dovedit bune reproducatoare;
2.achizitionarea de pasari care s-au dovedit bune concurente;
3.achizitionarea unui lot de pui de primavara;
4.cumpararea unor pui de toamna (tardivi);
5.achizitionarea unor oua.
Trebuie specificat de la inceput ca primele trei variante sunt pentru cei care dispun de un buget serios, iar celelalte pentru cei cu un buget mai modest. Acest aspect nu impiedica insa ca si un debutant cu un buget mic sa se incadreze in primele trei, dar, desigur, cu eforturi mult mai mari. In acest sens, ce spuneti de un elev de liceu care lucreaza toata vara iar, la final, in septembrie, cumpara de toti acesti bani, suma considerabila la acea vreme, un singur porumbel, un concurent deosebit, provenit si dintr-o familie consacrata?! Acea pasare, campion judetean, si in primii 25 la nivel national, a dat satisfactii mari prin urmasii pe care i-a produs. Acest caz este unul real …, insa, sa nu credeti ca este cazul meu, caci nu e asa …! Este vorba de unul din maestrii columbofili ai Romaniei, cineva al carui nume, fireste, ca nu-l voi divulga, dar voi spune ca a fost, la vremea sa, cel mai tanar maestru columbofil al tarii.
Dar sa ne intoarcem la intrebarile noastre.
Ca sa cumparam pasari ce s-au dovedit bune reproducatoare trebuie sa detinem un buget serios, altfel nu avem nicio sansa. Cred ca este limpede pentru oricine ca nimeni nu se desparte de o pasare buna reproducatoare pentru o suma modica. Uneori sumele care sunt cerute pe asemenea pasari sunt exorbitante, dar nimic nu e mai valoros decat un bun reproducator, acesta e mai valoros chiar si decat o pasare care s-a dovedit la concurs un as. Totusi, daca nu va dau banii afara din casa, orientati-va spre alte variante de debut in columbofilie.
Poate va intrebati ce inseamna un bun reproducator? Pentru mine, un bun reproducator este o pasare care a dat mai multi descendenti de top, cel putin la nivel regional, dar prin imperecherea cum mai muti parteneri sau partenere. Eu nu apreciez in mod deosebit un mascul sau o femela care doar intr-o singura imperechere, cu un anumit partener, a dat descendenti de valoare. In acest caz as aprecia cuplul, nu indivizii luati separat si asta cu o conditie: sa se fi nascut din acel cuplu mai multi descendenti de valoare, nu doar unul sau doi.
Daca vreti sa cumparati un bun concurent, sigur, aveti nevoie de un buget serios, caci un bun concurent nu se naste asa oricum …
Totusi, daca tot vreti sa dati banii pe o asemenea pasare considerati urmatoarele aspecte:
* in ce concurenta a facut pasarea rezultatele respective;
* a repetat pasarea rezultatele (e de apreciat mai mult o pasare care are norme de palmares, nu doar norma pe un singur an de zile);
* cate rude colaterale ale pasarii respective au mai facut performanta si la ce nivel;
* starea de sanatate si uzura a pasarii.
La achizitionarea unui lot de pui de primavara nu este altceva de facut decat sa mergeti si sa va alegeti numarul de pui pe care il vreti si, desigur, sa-l platiti in consecinta. De obicei, acesti pui sunt foarte scumpi pentru ca un crescator vrea sa-i tina pentru el, acestia fiind cei mai buni pentru concursurile de toamna si pentru cele din anii urmatori, practic viitorul crescatoriei.
In acest caz, cel mai studiat ar trebui sa fie crescatorul de la care cumparati si nu pasarile in sine. Pentru un incepator, ca de altfel si pentru unul cu experienta e greu sa observe calitatile de bun zburator intr-un pui de 25 de zile. Observati caracterul crescatorului, ce fel de om este, precum si performantele sale, cautati sa cumparati de la cei care sunt demni de tot respectul, de la cei care zboara puternic si care scot anual un procent important de pasari cu rezultate bune, asta raportat la numarul de porumbei pe care il cresc. Ce sanse crezi ca ai cu 25 de pui de la cineva care are 300 de pasari si duce doua in expozitie an de an, dar daca duce doua in expozitie, avand un lot de 40 de pasari?!
Daca alegeti aceasta varianta, luati in jur de 25 – 30 de exemplare, dar concurati-le puternic inca de la zborurile din toamna si reproduceti numai din cei care rezista la concurs, altfel sunteti pierdut. Doar nu va imaginati ca exista intr-o crescatorie din lume un lot de 25 de pui dintr-o generatie care sa se dovedeasca toti buni reproducatori sau zburatori, daca vreti?! Chiar si marile valori dau rebuturi si noi nu avem nevoie sa cladim viitorul crescatoriei noastre pe rebuturi, fie ele si de la un mare campion.
Daca nu dispuneti de prea multi bani sau pur si simplu nu vreti sa investiti prea mult, atunci mergeti la un crescator (care indeplineste conditiile de mai sus) si cumparati un lot de pui de toamna. De obicei acestia sunt mai ieftini pentru ca datorita momentului nasterii nu sunt asa de eficienti la concurs intr-o perioada scurta de timp. In cel mai bun caz, un tardiv da primele rezultate notabile dupa doi ani, desigur sunt si exceptii. Un alt punct de vedere ar fi faptul ca, prin lumea columbofila, se vehiculeaza ca acestia sunt mai buni reproducatori, desi, eu, pe baze logice, genetice, daca vreti, nu vad de ce ar fi asa. De ce un tardiv ar fi mai bun reproducator decat o pasare nascuta primavara, doar pentru ca este nascut spre toamna sau iarna?!
In cazul acestei variante, nu cred ca ar fi indicat sa luati mai mult de cinci exemplare, maximum zece. Acesti pui nu pot fi concurati si atunci nu are sens sa va aglomerati cu prea multe pasari ce nu le puteti concura mai tarziu cu succes. Daca optati pentru aceasta varianta, cred ca ar fi bine ca aceste pasari sa fie tinute pentru reproductie doi, maximum trei ani de zile si apoi retinuti doar cei care au dat descendenti buni, ceilalti vor fi eliminati fara mila sau, eventual, introdusi in lotul de concurs. Eu, daca as alege aceasta situatie, care are dezavantajul ca implica mai mult timp, as achizitiona doua loturi de maximum zece pasari de la doi crescatori diferiti pentru a putea realiza incrucisari si a testa valoarea de reproductie a ambelor cotete.
Odata pornit pe aceasta idee, reproduceti puternic din pasarile luate, testand mai multe cupluri in acelasi an, zburati fara mila descendentii si eliminati la fel de nemilos pe cei care nu s-au dovedit buni reproducatori.
Ultima varianta, prezentata mai sus, era cea in care va sugeram achizitionarea unui lot de oua. Aceasta variata este mai ieftina, poate cea mai ieftina. Daca va indreptati spre aceasta varianta inseamna ca aveti deja un lot de pasari care vor juca rolul de doici pentru puii eclozati din ouale cumparate. In cazul acestei variante, eu as cumpara cat mai mult oua posibile, depinde de doicile de care dispun, dar numai oua care imi vor permite sa concurez chiar din anul nasterii cu puii eclozati, altfel as pierde prea mult timp. Puii rezultati din aceste oua vor fi lotul meu de concurs pentru anii care vor urma si doar dupa ce vor demonstra rezultate deosebite vor putea si reproduce. Cred ca ar fi cazul ca aceasta metoda sa fie aplicata doi, chiar trei ani la rand, cumparand oua de la mai multi crescatori, dar, desigur, numai de la crescatori buni (acum cititorul stie ce intelegem noi prin crescator bun).
Ce facem cu porumbeii cumparati?!
Partial am raspuns deja la aceasta intrebare, totusi voi specifica in mod clar: ii testam din punct de vedere al scopului propus. Prin urmare, daca achizitionam buni reproducatori, buni concurenti sau tardivi mai intai reproducem din ei si apoi ii selectam prin intermediul rezultatelor descendentilor, daca alegem celelalte doua metode de achizitionare, mai intai concuram si doar din cei care se dovedesc concurenti buni reproducem.
Fiecare este liber sa decida ce metoda sau metode de achizitie sa foloseasca, in functie de bugetul de care dispune, de scopul propus si, nu in ultimul rand, de avantajele si dezavantajele pe care le intrevede la fiecare din acestea.
Insa, indiferent de ce modalitate abordati, incercati sa eliminati pe rand cat mai multe necunoscute din ecuatia care va poate duce spre obtinerea unor clasari de varf, altfel rezultatele nu pot aparea, doar cine „muta bine, castiga in final”. A face columbofilie nu e asa departe, cum s-ar putea crede la un moment dat, de jocul de sah. Nici intr-un caz, nici in celalalt nu trebuie lasate lucruri la intamplare.
Ultimul element al sistemului numit columbofilie este cotetul. Nu am sa insist asupra acestui aspect, multe carti, scrise si in limba romana, explica foarte bine cum se construieste un cotet bun. Vreau doar sa subliniez ca porumbelul nu are nevoie de palat sau de hotel de cinci stele pentru a face rezultate, el are nevoie de un cotet bine aerisit, uscat si cu un minim de mobilier care sa permita jocul asa cum ti-l doresti tu ca si crescator. Un alt aspect important este igiena pe care crescatorul o mentine in habitatul construit pentru pasarile sale.
Si acum sa va spun cum as proceda eu daca ar fi maine sa ma apuc de porumbei pentru prima data.
Inainte de orice as stabili scopul si obiectivele pe care le voi urmari si doar apoi voi trece la pasi concreti:
Pentru primul pas, as construi un cotet care sa fie corespunzator. Pentru un asemenea demers as citi cat mai multe carti si as vizita in zona unde va urma sa concurez cat mai multe crescatorii de succes, incercand sa observ ce au in comun din acest punct de vedere, cel al cotetului.
Mai apoi as alege una din variantele de achizitionare a pasarilor si as studia bine inainte sa ma decid sa cumpar, as studia persoanele, pasarile si rezultatele, precum si modul in care acestea ar putea raspunde cerintelor mele. Criteriile de analiza, avantajele si dezavantajele fiecarei situatii de achizitionare razbat limpede la o lectura atenta din randurile de mai sus.
Si ca ultim pas as incerca pe zi ce trece sa devin tot mai bun columbofil, fiind ucenicul celor cinci „maestrii”: mediul columbofil, columbofilul experimentat, cartea, porumbeii si eu insumi. Acest drum nu se opreste niciodata, totdeauna vom mai avea ceva de invatat. Important este sa fim constienti de acest fapt si sa nu cadem in pacatul atotstiutorului, chiar si atunci cand rezultatele ne-ar da acest drept, caci: „a fi campion e un lucru mare, dar a te mentine e si mai mare, precum a fi, in primul rand, Om este si mai important”, din pacate unii dintre noi uita asta …
Nu pot sa inchei inainte de a aminti, ca un semn de meditatie, un vechi proverb asiatic: „doar prostul e sigur de toate!” si sa parafrazez unul romanesc: „banii nu aduc rezultatele, ci, mai de graba, o minte limpede si multa munca … te duc in varful ierarhiei!”
Va doresc tuturor mult noroc si putere de munca!
unde porumbeii nu diferă decât prin unul sau două caractere maximum şi care să provină de la columbofili serioşi, cu o ţinută morală recunoscută şi care se ocupă de mai mulţi ani de creşterea porumbeilor călători.
Odată procurată această rasă, crescătorul trebuie să o păstreze cu grijă în toate calităţile ei fizice şi de zbor, aşa cum Ie-a avut la crescătorul de la care a provenit.Acestor porumbei călători trebuie să li se asigure o volieră sănătoasă, spaţioasă, corespunzătoare numărului de porumbei călători pe care crescătorul doreşte să-i prăsească. Ea trebuie să fie luminoasă, cu mult aer, însorită în interior, cu boxe pentru reproducători şi locuri de odihnă pentru toţi ceilalţi porumbei din crescătorie.Dacă este posibil este necesar ca îngrijirea acestor porumbei călători să fie cât mai apropiată de aceia pe care a avut-o la crescătoria de unde au fost luaţi.
Porumbeii ce ne dorim să ni-i procurăm trebuie să fie bine dezvoltaţi, dar nu prea mari - greoi -, să fie muşchiuloşi, cu penaj bogat şi mătăsos. Să aibă o ţinută mândră, să fie fixaţi pe picioare, o privire ageră pentru a preîntâmpina greutăţile grelelor concursuri. Vechii campioni belgieni (Ernest, Duray, Dr. Arthur Bricoux din Jolimont, precum şi cei din Franţa – Paul Sion, Robert Sion, Pierre Dordin etc.) nu agreau în volierele lor decât porumbeii foarte bine dezvoltaţi, fără defecte fizice, care de cele mai multe ori se pot transmite cu uşurinţă, chiar dacă sunt mici şi invizibile. Exemplarele mici erau eliminate şi nu opreau decât pe cei normal dezvoltaţi, aşa după cum procedau şi spartanii cu copii necorespunzători din punct de vedere fizic şi pe care-i suprimau.
Un porumbel mic, fără forţă musculară şi fără o greutate portantă corespunzătoare este purtat de un vânt puternic ca pe o hârtiuţă şi deci nu mai poate ajunge la crescătorie. într-un zbor de fond, de 800-1000 km, porumbelul poate întâlni multe intemperii (ploaie, vânt, caniculă etc.) şi nu vor învinge decât cei cu voinţă şi o structură atletică, muşchi de oţel şi spirit de orientare foarte dezvoltat. Pentru aceste considerente sunt mult apreciaţi cei cu calităţile şi cu fizicul menţionat mai sus.Porumbeii procuraţi este bine să provină deci din familii a căror părinţi şi ascendenţi au avut calităţi de zbor deosebite şi a căror familii sunt constante, având caractere fizice cât mai asemănătoare.
Porumbeii achiziţionaţi trebuie să aibă sexul bine imprimat, atât pentru mascul cât şi pentru femelă, cucaracteristicile respective.în situaţia când această imprimare de sex, ca înfăţişare nu corespunde, adică: masculul are capul de femelă, iarfemela cap de mascul, în ambele cazuri se apreciază că acest fapt ar reprezenta un defect. Un mascul care are cap de femelă nu face o impresie bună.
Marii crescători susţin că un asemenea mascul, la zboruri şi în crescătoriile lor nu reprezintă o valoare sportivă.În ceea ce priveşte femela cu aspect de mascul, părerile lor sunt că un astfel de exemplar va efectuazboruri de calitate în mod permanent şi aproape întotdeauna sunt “stâlpi de temelie” al crescătoriilor acestora, cu condiţia de bază ca ele să aibă o origine bună. Este mult mai greu să obţinem o femelă frumoasă decât un mascul frumos. Faptul acesta este confirmat de numeroase expoziţii de porumbei călători. Femelele sunt acelea care imprimă fizicul produşilor şi de aceea este necesar să avem femele reuşite în crescătoria noastră şi chiar cu aspect de mascul. O femelă puternică, cu aspect de mascul, provine dintr-o femelă bună prăsitoare. De asemenea, din femele de prăsilă obţinem cei mai frumoşi descendenţi, care au condiţie standard necesară şi bune rezultate la zbor.
Încă din anul 1896, în Belgia şi alte ţări din apus, s-a tras concluzia, în general, de către marii columbicultori, că porumbeii celebrii, care dau cele mai bune rezultate la zbor şi erau premiaţi pe primele locuri la expoziţii, proveneau din astfel de femele cu aspect de mascul. Când un exemplar tânăr şi puternic pe care-l considerăm mascul şi este în realitate femelă, atunci trebuie să-l păstrăm cu grijă, deoarece descendenţii unei asemenea femele ne poate produce exemplare valoroase, dacă o împerechem raţional şi are o origine familială de renume.
O femelă mică, pipernicită are tendinţa de a moşteni defectele strămoşilor săi. Dacă dintr-o anumită pereche de porumbei s-a născut tineret mai mic decât tipul respectiv, acest lucru ne conduce la faptul că perechea de prăsilă n-a fost bine potrivită.
Dacă avem un zburător de calitate, dar necorespunzător fizic, atunci să-l lăsăm să obţină succese în zboruri, dar să nu-l destinăm pentru prăsilă, deci să producă descendenţi. El va produce un tineret mai mic decât el, iar după câţiva ani vom avea o crescătorie de porumbei mici, pitici, necorespunzători din punct de vedere fizic.
Mijlocul cel mai sigur şi cel mai eficace de a preîntâmpina ruina crescătoriei este folosirea pentru naşterea tineretului, a unei femele puternice, cu toate că are aspect de mascul.
Nu trebuie păstraţi: descendenţii care în ceea ce priveşte fizicul, forma lor, lasă foarte mult de dorit. Este necesar ca un columbofil inteligent crescător de porumbei călători, să pornească de la început, cu păsări de rasă bună, material valoros, provenind dintr-o crescătorie de porumbei omogeni, cu aspecte fizice de standard internaţional, urmând ca el să facă numai selecţionarea produşilor şi să elimine pe cei nereuşiţi şi necorespunzători la zbor. Va trebui deci să oprească subiecţii cei mai reuşiţi şi în felul acesta columbofilul fie începător, sau avansat, nu va mai avea nevoie să aştepte ani mulţi ca să poată să obţină rezultatele mult dorite în crescătoria sa.
Trebuie ştiut că dintr-un cuplu valoros, descendenţa scade ca valoare sportivă şi aspecte fizice şi că numai printr-o împerechere consangvină între cele mai bune elemente din cuplul respectiv şi o selecţie severă, putem să alegem pe cei mai buni, astfel vom păstra rasa la nivelul procurat sau eventual să fie depăşită.
Desigur că pentru îmbunătăţirea rasei ce o avem este absolut necesar să mai achiziţionăm porumbei de rasă bună şi cu un standard fizic remarcabil, care desigur şi la zborurile efectuate de descendenţii lor ne vor da satisfacţiile mult dorite de fiecare.
Columbofilul nu poate deci fi un rău columbicultor, dar un bun antrenor sau bun columbicultor şi rău antrenor. Rolul nostru în columbofilie este de a fi şi una şi alta: şi bun antrenor şi totodată bun columbicultor. Noi trebuie să reunim într-un tot unitar ştiinţa antrenamentelor porumbeilor călători, cu ştiinţa creşterii porumbeilor care este columbofilia.
Greutatea în columbicultura constă în faptul că există, dealtfel ca în orice fiinţă, caractere care se văd şi altele care nu se vă
d.Toţi dorim să posedăm porumbei foarte buni, care să brieze tot timpul şi pe vând puternic, pe toate distanţele, oricare ar fi condiţiile în care se găseşte, dar aceste păsări aproape nu există. Cine-spune că posedă afirmă un neadevăr. Unii porumbei sunt foarte buni la viteză alţii, la demi-fond, alţii: la fond, iar alţii vin bine pe timp senin, în timp ce alţii pe vreme rea, care deobicei predomină în ţara noastră în lunile când se derulează concursurile. Sunt unii porumbei care vin pe timpul cutremurelor, explozii solare etc.
Prin aceasta vreau să arăt că cel ce doreşte să fie un bun columbofil de la început trebuie să se axeze ce porumbei doreşte să păstreze, căci această categorie de porumbei cumpăraţi vor forma temelia crescătoriei.
Trebuie, deci, să ne hotărâm ce fel de porumbei dorim, apoi să căutăm constituţia fizică dorită, ereditatea porumbelului, care este scrisă în pedigreu, căci acest minunat “motoraş” ciudat zburător diurn este o fiinţă complexă, care însă şi astăzi ascunde multe curiozităţi, pentru care fapt este îndrăgit aşa de mult de columbofili din cele mai vechi timpuri.
Dacă dorim să populăm crescătoria cu porumbei de fond, care sunt cei mai căutaţi de columbofili, va trebui să ţinem cont de mai multe particularităţi; fiecare individ se naşte cu procesul său ereditar, deci care se transmite prin moştenirea calităţilor predecesorilor săi (reproducere, rezultate la concursuri care pot stabili precis dacă porumbelul este de fond sau viteză).
S-au văzut porumbei slabi în aripă sau rău formaţi la spate, triumfând la curse lungi şi luând locuri de vârf în probele cele mai grele. Acestea însă sunt cazuri rare, dar care dovedesc bine că sângele, rasa este un factor de care trebuie totdeauna să ţii seama pentru a obţine succese în concursuri.
Creierul porumbelului este tot atât de indispensabil ca şi muşchii, aripile, inima şi plămânii şi nici cel mai rutinat şi apreciat arbitru naţional sau internaţional, din întreaga lume nu poate judeca la vedere, dacă porumbelul le are, sau sunt necorespunzătoare. Toate acestea i-au fost dăruite porumbelului ca şi tuturor vieţuitoarelor de pe glob numai de puterea divină a lui Dumnezeu.
Porumbelul de fond are sternul mai lung, mai bine zis de mărime mijlocie. El este dur, solid. Când este prea lung este ieşit în afară, dar el este apreciat când este solid, neted şi să vină aproape să se confunde cu oasele furculiţei, care trebuie să fie cât mai apropiate. Atunci spunem că porumbelul este “bine format la spate” şi dacă el are un piept bun, plămâni buni, o inimă solidă, muşchii bine formaţi, antrenaţi, există şanse de a-l vedea reuşind la un concurs de fond şi mai ales dacă a moştenit în cel mai înalt grad facultatea de orientare în aer.
Minimum de încărcătură, maximul de putere, antrenament şi sânge (rasă), acestea sunt condiţiile de căutat pentru a obţine rezultate în cultura porumbelului de fond şi în concursurile organizate pentru fond.
Coloritul irisului nu s-a dovedit că ar juca un rol deosebit în ceea ce priveşte clasarea porumbelului călător.De asemenea, inelul de valoare.Există porumbei buni călători cu toate categoriile de ochi. Nuanţele irisului indica numai caracterele rasei,de asemenea, inelul de valoare, dungile negre, ochiul tricolor, bicolor au importanţă decât în interiorul rasei ce creştem, ca şi petele negre, musca (punctul alb) la ochi, târtiţa albă, tresele ruginii, unghiile negre sau albe etc.Acestea toate sunt deci caracterele rasei, în legătură cu câteva fenomene ereditare şi care dispar, persistă,apar sau reapar.
