SHANNON HIATT

Shannon Hiatt
Existe secrete ale cresterii ?


Perfecþionarea unei familii de porumbei de lungã distanþã

Shannon Hiatt

Principiile de creºtere ale acestui tip de linie de porumbei sunt urmãtoarele:
Obþineþi porumbei numai din:
- pãsãri long-distance dintr-o linie zburatã ºi numai din primii 10% dintre cei care vin de la zbor;
- pãsãri long-distance - campioni - atunci când este posibil, sau din pãsãrile testate în multe zboruri lungi;
- pãsãri potrivite scopului urmãrit de tine;
- pãsãri cu constituþii fizice puternice. Pe acestea încercaþi-le serios la antrenamente ºi la zboruri
- pãsãri foarte puternice, cu energii extraordinare, adicã acele pãsãri care atunci când le þineþi în mânã luptã, sunt tenace ºi curajoase;
- pãsãri cu musculaturã puternicã, suplã ºi cu o structurã osoasã bunã;
- pãsãri cu un penaj mãtãsos;
- pãsãri cu aripi flexibile ºi cu penele primare 8-9 ºi 10 puþin depãrtate ºi uºor curbate la vârf. Penele trebuie sã fie de lãþime medie la primarele <mijlocii> ºi sã se subþieze la penele de avânt 8-9-10.
- pãsãri cu echilibru.

Sfaturi de la un bãtrân maestru columbofil
`La un tânãr crescãtor trebuie sã-i vezi mai întâi puii, apoi femelele ºi abia apoi îi poþi aprecia colonia. Starea masculilor conteazã prea puþin`.
Existã secrete ale creºterii?
Bob Capitola oferã urmãtoarele sfaturi:
- Ce anume departajeazã o crescãtorie de alta? Rãspuns: Sãnãtatea, hrana ºi antrenamentul.
- Existã trei elemente importante pentru a obþine succesul la zbor ºi reproducþie? Acestea sunt: Sãnãtatea, sãnãtatea, sãnãtatea.

Rick Marclis ne sfãtuieºte pentru sezonul de creºtere (reproducþie).
În fiecare an:
- prima treime de porumbei care dau porumbei buni se împerecheazã;
- a doua treime se reîmperecheazã;
- ultima treime se îndepãrteazã ºi se înlocuieºte cu material nou din lotul de zbor sau cumpãrat.
Bob Capitola ºi-a schimbat mentalitatea de la a avea `linii curate` la a obþine o linie `bazatã pe performanþã`.

Suºa cea mai purã din lume este Janssen?
Maurice Jemal l-a întâlnit pe Piet De Weerd în anul 1962. În 1962 a luat de la Piet 3 perechi de pãsãri care erau de nota 10 în viziunea lui Piet. În anul 1971 Maurice a mai adus o pereche. Cele 6 pãsãri erau 5 porumbei Janssen ºi 1 Desmet Mattys. Începând cu anul 1962, timp de 30 de ani, Maurice a þinut în consangvinitate aceºti porumbei.
Piet De Weerd a vizitat Mexicul în anul 1971, 1978 ºi 1988. La fiecare vizitã pãsãrile pe care le-a vizitat l-au impresionat mereu mai mult. A fost uimit de calitatea mereu mai bunã pe care a descoperit-o. Jemal a crescut 8700 de pãsãri de la începutul creãrii liniei sale - dintre acestea numai 335 au rãmas dupã selecþia fãcutã de el ºi de Piet De Weerd. El folosea 12 masculi de reproducþie în fiecare sezon. La fiecare douã sãptãmâni fiecare mascul era împerecheat cu o altã femelã. El îºi nota toate detaliile ºi þinea documentaþii bogate. Elimina fiecare generaþie de pãsãri atunci când trecea la urmãtoarea. O femelã a avut un strãmoº în pedigreul ei de 22 de ori, o altã pasãre de 49 de ori ºi o a treia pasãre de 27 de ori.

Alte puncte de vedere de luat în considerare la selecþie
Comentarii ale lui Mike Smith:
- Belgienii sunt mai buni ca americanii pentru cã ei nu selecteazã la mânã - ei merg pe simþul selecþiei la zbor ºi selecteazã dupã performanþe - primii 20% sunt opriþi la reproducþie. Americanii pun crescãtorii în stare bunã, belgienii pun porumbeii în stare bunã.
- Lucrul cel mai important în selecþia pãsãrilor de reproducþie este consecvenþa.
- Porumbeii buni pot face ca un idiot sã parã un geniu. Dar dupã cinci ani de minuni, când porumbeii dispar, totul e pierdut, pentru cã ei nu au cunoºtinþe sã-ºi pãstreze linia.
- Întotdeauna familiile de porumbei sau liniile pure sunt create ºi poartã amprenta crescãtorului care o creeazã. Aceste standarde de calitate nu pot apare ºi în crescãtoria ta pentru cã nu existã maestrul.
- Atenþie: atunci când cumperi porumbei buni de la un crescãtor renumit, nu îl vei cumpãra ºi pe maestru cu cunoºtinþele lui. Metodele tale de lucru oricum diferã de ale lui.
- Întotdeauna cautã trãsãtura pe care doreºti sã o adaugi crescãtoriei tale ºi nu încerca sã lucrezi deodatã cu mai mult de una sau douã trãsãturi. Deja cinci sau ºase trãsãturi sunt multe pentru cã porumbeii au sute de trãsãturi.
- Consangvinizarea = împerecherea înapoi cu anumiþi strãmoºi ai pãsãrii. Consangvinizarea poate `termina` un porumbel - poate elimina extremele. Acest lucru poate elimina pãsãrile de top care au în ei asemenea gene extreme (puternice).
- Oferã un grup omogen de pãsãri. ªi acest lucru poate arunca în umbrã o crescãtorie - `ceea ce vezi este ceea ce obþii`. Nu poþi obþine ceva mai bun dacã nu adaugi ceva nou la zestrea de gene.
- Testul de performanþã - zborul, zborul, zborul - este cheia succesului.
- Factorii cei mai importanþi la fenotipul unei pãsãri: musculatura ºi aripa. În plus, adaugã ºi inteligenþa!

Este eterogenitatea importantã?
Cea mai rapidã cale de a distruge o compoziþie geneticã unicã (genotipul) unui campion este sã-l introduci într-un program dur de consangvinizare. Consangvinizarea este durã atunci când împerechezi fratele cu sora, tatãl cu fiica, mama cu fiul. Împerecherea între veri primari ºi veri secunzi este consideratã o consangvinizare uºoarã. Nu este nevoie sã practici o consangvinizare durã deoarece:
1). Se pierde eterogenitatea;
2). Puii nu vor fi mai buni decât pãrinþii.
O consangvinizare durã ºi fãcutã la întâmplare dã naºtere la pui care în general sunt mai slabi, puþin rezistenþi la boli, mici ºi lipsiþi de inteligenþã.
Strategia de împerechere cea mai productivã este urmãtoarea:
- efectueazã împerecheri încruciºate,
- obþine un campion zburãtor;
- include acest campion într-un program uºor de consangvinizare;
Un astfel de campion obþinut dintr-o încruciºare este din punct de vedere genetic o pasãre unicã - genele din aceastã pasãre (combinaþia lor) nu a mai existat niciodatã pânã atunci! Dacã aceste gene sunt dominante, anumiþi pui din aceastã pasãre pot face dovada cã sunt pãsãri foarte bune. Împerecheazã acest mascul cu mai multe femele sã vezi dacã acesta este capabil sã transmitã calitãþile sale la urmaºi. Pãstreazã numai puii cei mai buni ºi pe aceºtia împerecheazã-i cu pãsãri înrudite dar mai pe departe. Pãstreazã ceea ce este mai bun ºi pe aceºtia împerecheazã-i cu veri ai campionului. Cu puþin noroc, câteva dintre aceste combinaþii de gene bune vor reapare la urmaºi. Dacã acest lucru se întâmplã, atunci genele dorite pot fi fixate la pãsãrile rezultate. De-abia acum poþi porni sã-þi formezi o familie de pãsãri în cadrul unui program uºor consangvin.

Mai multe date despre consangvinizare
- Este dificil sã obþii suficient de mulþi zburãtori buni dintr-un program de consangvinizare;
- Odatã ce se va obþine o stabilizare (un apogeu) a calitãþii, atunci se poate considera cã puii sunt la fel de buni ca ºi fundaþia de bazã;
- Consangvinizarea permite o micã oportunitate de schimbare a genelor - acestea pot produce adesea combinaþii noi ºi puternice la porumbeii rezultaþi.
Daca as incepe maine


Daca as incepe maine…



Autor: asist. univ. drd. Marian D. ILIE

De multe ori am spus: „dacã mâine m-aº apuca de porumbei aº face-o altfel!” Da, dar cum, nu …?! Iatã un mod de a gândi debutul în columbofilie! O fi bun, o fi rãu, rãmâne ca tu, cititorule, sã decizi.

Sã ne punem, deci, în pielea unuia care începe acum ºi nu a mai avut contact niciodatã cu mediul columbofil. Trebuie, însã, sã recunosc, înainte de toate, cã eu nu am fost niciodatã în aceastã piele, cãci practic m-am nãscut printre porumbeii tatãlui meu.

Pentru început sã încercãm sã ne lãmurim ce este columbofilia. ªtiþi ce este?! Veþi spune, poate: un sport, o pasiune, pasiunea noastrã. Da aºa este, dar totuºi eu vã spun cã, pe lângã toate acestea, dacã vrem sã avem succes, atunci columbofilia este (trebuie vãzutã ca) un sistem.

ªtiþi ce spune Ludwing von Bertalamffy, autorul teoriei sistemelor, cã este un sistem? Un sistem este un ansamblu de elemente aflate în interacþiune ºi interdependenþã, organizate ierarhic ºi care converg spre realizarea unei finalitãþi comune. Orice influenþã suferitã de un element al sistemului se rãsfrânge asupra întregului sistem ºi implicit a realizãrii finalitãþii. Prin urmare, pentru a atinge scopul pe care ni-l propunem trebuie sã avem în vedere toate elementele sistemului, precum ºi modul în care ele interacþioneazã.

În aceste condiþii este sau nu columbofilia un sistem? ªi dacã columbofilia este un sistem, care sunt elementele ºi care este scopul ei? În continuare am sã încerc sã demonstrez, ºi sper ca asta sã ajute …, cã acest sport, aceastã pasiune a noastrã este cu adevãrat un sistem, trebuie vãzutã, gânditã ca un sistem!

Sã începem cu scopul. Fiecare dintre noi este liber sã-ºi stabileascã propriul scop pentru care creºte porumbei, dar dacã acesta este acela de a face performanþã, atunci sã ducem raþionamentul nostru mai departe.

Prin urmare, care sunt elementele sistemului numit columbofilie? Cred cã nu surprind pe nimeni dacã în aceastã categorie voi introduce urmãtoarele trei elemente, puse, cred eu, într-o ordine ierarhicã corectã, fireascã, de altfel: crescãtorul, porumbelul ºi coteþul.

Da, în opinia mea, cel mai important element al sistemului columbofilie, este crescãtorul ºi sper sã înþelegem ºi de ce. De altfel, este forte simplu de observat de ce: crescãtorul poate face porumbelul ºi coteþul, invers nu.

Aºadar, începãtorule, cãci pentru tine am promis sã scriu, ca sã devii campion mai întâi trebuie sã fii ucenic, ca sã devii maestru trebuie sã fii prima datã învãþãcel, ca sã devii profesor este necesar sã fi fost mai înainte elev. ªi acum veþi spune poate: bine, bine …, dar eu vreau sã fiu ucenic, dar cui, cine mã poate învãþa … ºi, mai presus de toate, cine vrea sã mã înveþe?

Poþi fi ucenic multora: mediului columbofil, unui columbofil experimentat, cãrþilor, porumbeilor ºi nu în ultimul rând propriul tãu ucenic.

Ucenicul mediului columbofil?!
Da, mergi la club, frecventeazã ºedinþele, îmbarcãrile, desigilãrile, expoziþiile, banchetele, fii atent, ascultã … ºi mai presus de toate judecã ce auzi, cunoaºte oameni. Dacã faci asta, vei înþelege mai întâi de toate pãrþile tehnice ale sportului, care nu sunt de neglijat, vei observa mentalitãþi, te vei împrieteni cu oameni, vei vedea cum gândesc cei care sunt în frunte ºi cei care sunt la coadã. Tu unde vrei sã fii?

Ucenicul unui columbofil experimentat?!
Odatã un profesor al meu mi-a spus: „Marian, nu fi rãu ºi de la cel care nu ºtie ai ceva de învãþat! De la el, trebuie sã înveþi cum sã nu faci.” Poate cã avea dreptate, dar eu am vrut totdeauna sã învãþ de la cei mai buni, fie cã am „furat” învãþãtura lor, fie cã s-au oferit ei sã mã înveþe.
Aºadar, vreau sã spun cã toþi îþi vor da sfaturi, rãmâne ca tu sã vezi care sunt cele mai bune ºi pe cine sã cauþi pe mai departe ca sã afli rãspunsul la întrebãrile ce te frãmântã. Încearcã sã asculþi pe cei mai buni, cei care sunt primi în clasamente, încearcã sã mergi la ei acasã, sã le vezi porumbeii ºi coteþul, întreabã-i, cautã-le rãspunsurile, „furã-le” ideile, dar nu le aplica fãrã a le gãsi logica care le stã la bazã, cãci chiar ºi cei mai buni pot greºi.

Ascultã de la toþi, dar tinde sã fii doar ca cei din top. Nu te lãsa selectat de „profesori”, selecteazã-þi tu maeºtrii, mai buni ºi mai buni … mereu mai buni. Însã, atenþie, e foarte important sã nu-þi faci chip cioplit, învaþã de la cei cu experienþã, nu-i urma orbeºte, pânã la urmã nimeni nu e responsabil de eºecurile tale, cum de altfel nici de succese.

Ucenicul cãrþilor?!
Este important sã citeºti. Cãrþile, de obicei, sunt scrise de oameni care au ºi vor sã spunã ceva. Cautã sã vezi ce au de spus, citeºte tot mai mult, despre acelaºi subiect din mai multe surse dacã e posibil, dar totdeauna sã nu închizi articolul sau cartea fãrã a gãsi ideea care stã la baza sa.

Ucenicul porumbeilor?!
Veþi spune: cum adicã, ce mã poate învãþa un porumbel? Foarte multe! Un porumbel îþi poate spune ce îi trebuie, ce nu îi trebuie, dacã se simte bine sau nu … Urmãreºte porumbeii tãi, analizeazã-i ºi trage concluzii, urmãreºte porumbeii altora, urmãreºte comportamentul porumbeilor unui campion înainte de ziua îmbarcãrii, iarna, toamna, ori de câte ori ai ocazia …

Propriul tãu ucenic?!
Cineva spunea odatã: „înþeleptul învaþã din greºelile altora, deºteptul din greºelile sale, iar prostul niciodatã!” Din pãcate pe lumea asta sunt prea puþini înþelepþi ºi prea mulþi din ultima categorie, tu încearcã sã fii cel puþin un deºtept, învaþã din victoriile, dar ºi din înfrângerile tale.
Am sã vã povestesc ceva. Acum câþiva ani, când eram ºi nu prea un concurent luat în seamã de adversari, am fãcut un concurs de fond de excepþie (era primul din anul acela, an în care deºi am început cu 14 porumbei în lotul de concurs am dus patru în expoziþia naþionalã la fond ºi fond palmares) ºi un cunoscut pe atunci, un bun amic acum, m-a întrebat: „dar ºtii de ce au venit aºa porumbeii?” Ei, dacã la o asemenea întrebare vei rãspunde afirmativ, atunci ºi numai atunci… eºti crescãtor, dacã nu … eºti doar un norocos. Dar cât crezi cã va þine norocul? În sportul columbofil, ca de altfel în viaþã, norocul vine pe nesimþite ºi pleacã tot la fel, dacã nu ºtii sã þi-l construieºti prin muncã vei fi mereu la coada listei.
Eu îþi propun sã devii crescãtor, fiind simultan ucenicul celor cinci de mai sus, deci printr-o muncã asiduã. Cautã mai întâi sã devii crescãtor bun ºi vei ajunge ºi un concurent bun, invers drumul poate duce numai la victorii de moment, efemere, în esenþã.

Ce înseamnã sã fii crescãtor? Hmmmmmmm … dacã aº ºtii ºi eu rãspunsul complet ce bine ar fi …(!!), însã am sã vã rãspund, pe mãsura priceperii mele de acum.

Înseamnã, mai întâi de toate sã-þi iubeºti pãsãrile, apoi sã recunoºti stare de sãnãtate ºi starea de boalã a pãsãrilor, sã ºtii ce trebuie sã faci ca sã le menþii sãnãtoase sau sã le tratezi, dupã caz ºi, doar mai apoi, sã ºtii sã le împerechezi pentru aþi atinge scopul, sã ºtii sã le alimentezi ºi, mai pe urmã, sã înveþi sã le pregãteºti pentru concurs ºi sã le recuperezi dupã concurs. Înseamnã sã fii cumpãtat în tot ce faci, cãci: „ce e prea mult dãuneazã, dar ºi ce e prea puþin e degeaba” ºi, în altã ordine de ideii „ce e destul pentru unul, pentru altul poate fi prea mult sau pentru altul prea puþin”.

Spuneam cã cel de al doilea element al sistemului numit columbofilie este porumbelul, deci sã ne ocupãm ºi de acest aspect.

Aici cred cã ar fi cazul sã rãspundem la câteva întrebãri:
- Cu ce fel de porumbei sã începem?
- De la cine sã luãm porumbei?
- Ce porumbei sã cumpãram?
- Ce sã facem cu porumbeii cumpãraþi?

Sã rãspundem pe rând:

Cu ce fel de porumbei sã începem?
La aceastã întrebare am auzit destul de des douã tipuri de rãspuns:
primul, mai rar întâlnit la nivel declarativ, dar mai des pus în practicã pentru cã este mai ieftin pe termen scurt (nu ºi pe termen lung, cum lesne se poate înþelege): începãtorul poate debuta cu pãsãri de mâna a doua, deci pãsãri fãrã origine ºi performanþã, cã nu constã mult ºi el oricum ar strica pãsãrile bune, nu ar ºtii ce sã facã cu ele; al doilea, mai frecvent la nivel declarativ, dar mai rar pus în practicã, datoritã costurilor mai mari pe termen scurt: începãtorul sã debuteze cu pãsãri de cea mai bunã calitate.

Cel care a citit cu atenþie pânã acum, sigur, intuieºte cã eu sunt adeptul celei de a doua situaþii: începeþi cu pãsãri bune pentru cã numai de la ele puteþi învãþa ce nevoi au pãsãrile de concurs. Cel slab, porumbelul slab, dacã rateazã concursul, nu rateazã cã nu l-ai pregãtit tu cum se cuvine, ci rateazã pentru cã nu e în stare sã claseze. Deci, cum vei ºtii tu unde ai greºit, cum poþi fi ucenicul unor pãsãri care nu sunt de calitate ºi sã vrei sã ajungi în top?!

Pe de altã parte, dacã îþi iei pãsãri de slabã calitate munca ta nu va fi rãsplãtitã la justa valoare. Rãspunsul pe care ele îl vor da nu va fi unul pe mãsura aºteptãrilor tale ºi, aºa, vei fi supus mai mult decepþiilor. Însã, dacã ai în coteþ pãsãri de bunã calitate ele te vor ajuta, îþi vor da încredere în tine, îþi vor rãsplãti eforturile, chiar ºi cele pe care tu le vei pune în practicã pe baze pur empirice, adicã pornind de la observaþiile tale concrete, fãrã a aºtepta informaþia de la nu ºtiu cine. Încearcã, experimenteazã ºi ai sã vezi cã acele victorii realizate pe baza analizelor tale vor fi ºi mai mult savurate.

De la cine sã luãm porumbei?
Fireºte cã de la cei mai buni. Dar cine sunt cei mai buni? Rãspunsul la aceastã întrebare este delicat, cãci am putea sã o gândim ºi aºa: „Cine sunt cei mai buni de la care putem sã luãm noi pãsãri?” sau „Cine sunt cei mai buni de la care se meritã sã luãm noi pãsãri?”

Cei mai buni de la care se meritã sã iei pãsãri sunt cei care sunt în top la categoriile (categoria) la care vrei sã concurezi tu. Apoi, cei mai buni de la care se meritã sã luãm pãsãri sunt cei care concureazã, dacã nu în zona noastrã, într-o zonã care sã prezinte caracteristici fizice ºi de concurenþã ca cele ale zonei noastre sau mai grele, în niciun caz mai uºoare. Aºadar, cei mai buni de la care putem lua pãsãri sunt cei care îndeplinesc condiþiile de mai sus ºi noi putem lua contact cu ei prin maximul de efort (necesar) de care putem dispune. Mã refer aici la efort fizic ºi psihic, nu numai la cel financiar. Prin urmare, mai întâi studiem ºi apoi cumpãrãm.

Ca sã vã faceþi totuºi o idee despre ce înseamnã a fi cel mai bun, trebuie sã vã sugerez sã citiþi un articol al lui Ad Scharaleckens, articol cu nume sugestiv „un învingãtor nu trebuie neapãrat sã fie cel mai bun, deci, a cumpãra este o artã”, cum de altfel a citi corect un clasament este o artã, cãci doar aºa vei vedea cine este cel mai bun cu adevãrat. Prin urmare, nu cumpãrãm de la învingãtorii de moment, ci de la cei mai buni, cei care sunt constant în faþã într-o concurenþã puternicã, fãrã a fi favorizaþi de condiþiile fizice ale aºezãrii geografice.

Ce porumbei sã cumpãram?
Mã refer aici la variantele pe care le are un debutant atunci când vrea sã cumpere porumbeii, nu la tipul de porumbei (mari, mici, cu ochi aºa sau aºa etc.). În acest sens, eu întrevãd urmãtoarele situaþii:
1.cumpãrarea de pãsãri care s-au dovedit bune reproducãtoare;
2.achiziþionarea de pãsãri care s-au dovedit bune concurente;
3.achiziþionarea unui lot de pui de primãvarã;
4.cumpãrarea unor pui de toamnã (tardivi);
5.achiziþionarea unor ouã.

Trebuie specificat de la început cã primele trei variante sunt pentru cei care dispun de un buget serios, iar celelalte pentru cei cu un buget mai modest. Acest aspect nu împiedicã însã ca ºi un debutant cu un buget mic sã se încadreze în primele trei, dar, desigur, cu eforturi mult mai mari. În acest sens, ce spuneþi de un elev de liceu care lucreazã toatã vara iar, la final, în septembrie, cumpãra de toþi aceºti bani, sumã considerabilã la acea vreme, un singur porumbel, un concurent deosebit, provenit ºi dintr-o familie consacratã?! Acea pasãre, campion judeþean, ºi în primii 25 la nivel naþional, a dat satisfacþii mari prin urmaºii pe care i-a produs. Acest caz este unul real …, însã, sã nu credeþi cã este cazul meu, cãci nu e aºa …! Este vorba de unul din maeºtrii columbofili ai României, cineva al cãrui nume, fireºte, cã nu-l voi divulga, dar voi spune cã a fost, la vremea sa, cel mai tânãr maestru columbofil al þãrii.

Dar sã ne întoarcem la întrebãrile noastre.

Ca sã cumpãrãm pãsãri ce s-au dovedit bune reproducãtoare trebuie sã deþinem un buget serios, altfel nu avem nicio ºansã. Cred cã este limpede pentru oricine cã nimeni nu se desparte de o pasãre bunã reproducãtoare pentru o sumã modicã. Uneori sumele care sunt cerute pe asemenea pãsãri sunt exorbitante, dar nimic nu e mai valoros decât un bun reproducãtor, acesta e mai valoros chiar ºi decât o pasãre care s-a dovedit la concurs un as. Totuºi, dacã nu vã dau banii afarã din casã, orientaþi-vã spre alte variante de debut în columbofilie.

Poate vã întrebaþi ce înseamnã un bun reproducãtor? Pentru mine, un bun reproducãtor este o pasãre care a dat mai mulþi descendenþi de top, cel puþin la nivel regional, dar prin împerecherea cum mai muþi parteneri sau partenere. Eu nu apreciez în mod deosebit un mascul sau o femelã care doar într-o singurã împerechere, cu un anumit partener, a dat descendenþi de valoare. În acest caz aº aprecia cuplul, nu indivizii luaþi separat ºi asta cu o condiþie: sã se fi nãscut din acel cuplu mai mulþi descendenþi de valoare, nu doar unul sau doi.

Dacã vreþi sã cumpãraþi un bun concurent, sigur, aveþi nevoie de un buget serios, cãci un bun concurent nu se naºte aºa oricum …

Totuºi, dacã tot vreþi sã daþi banii pe o asemenea pasãre consideraþi urmãtoarele aspecte:
* în ce concurenþã a fãcut pasãrea rezultatele respective;
* a repetat pasãrea rezultatele (e de apreciat mai mult o pasãre care are norme de palmares, nu doar normã pe un singur an de zile);
* câte rude colaterale ale pãsãrii respective au mai fãcut performanþã ºi la ce nivel;
* starea de sãnãtate ºi uzurã a pãsãrii.

La achiziþionarea unui lot de pui de primãvarã nu este altceva de fãcut decât sã mergeþi ºi sã vã alegeþi numãrul de pui pe care îl vreþi ºi, desigur, sã-l plãtiþi în consecinþã. De obicei, aceºti pui sunt foarte scumpi pentru cã un crescãtor vrea sã-i þinã pentru el, aceºtia fiind cei mai buni pentru concursurile de toamnã ºi pentru cele din anii urmãtori, practic viitorul crescãtoriei.

În acest caz, cel mai studiat ar trebui sã fie crescãtorul de la care cumpãraþi ºi nu pãsãrile în sine. Pentru un începãtor, ca de altfel ºi pentru unul cu experienþã e greu sã observe calitãþile de bun zburãtor într-un pui de 25 de zile. Observaþi caracterul crescãtorului, ce fel de om este, precum ºi performanþele sale, cãutaþi sã cumpãraþi de la cei care sunt demni de tot respectul, de la cei care zboarã puternic ºi care scot anual un procent important de pãsãri cu rezultate bune, asta raportat la numãrul de porumbei pe care îl cresc. Ce ºanse crezi cã ai cu 25 de pui de la cineva care are 300 de pãsãri ºi duce douã în expoziþie an de an, dar dacã duce douã în expoziþie, având un lot de 40 de pãsãri?!

Dacã alegeþi aceastã variantã, luaþi în jur de 25 – 30 de exemplare, dar concuraþi-le puternic încã de la zborurile din toamnã ºi reproduceþi numai din cei care rezistã la concurs, altfel sunteþi pierdut. Doar nu vã imaginaþi cã existã într-o crescãtorie din lume un lot de 25 de pui dintr-o generaþie care sã se dovedeascã toþi buni reproducãtori sau zburãtori, dacã vreþi?! Chiar ºi marile valori dau rebuturi ºi noi nu avem nevoie sã clãdim viitorul crescãtoriei noastre pe rebuturi, fie ele ºi de la un mare campion.

Dacã nu dispuneþi de prea mulþi bani sau pur ºi simplu nu vreþi sã investiþi prea mult, atunci mergeþi la un crescãtor (care îndeplineºte condiþiile de mai sus) ºi cumpãraþi un lot de pui de toamnã. De obicei aceºtia sunt mai ieftini pentru cã datoritã momentului naºterii nu sunt aºa de eficienþi la concurs într-o perioadã scurtã de timp. În cel mai bun caz, un tardiv dã primele rezultate notabile dupã doi ani, desigur sunt ºi excepþii. Un alt punct de vedere ar fi faptul cã, prin lumea columbofilã, se vehiculeazã cã aceºtia sunt mai buni reproducãtori, deºi, eu, pe baze logice, genetice, dacã vreþi, nu vãd de ce ar fi aºa. De ce un tardiv ar fi mai bun reproducãtor decât o pasãre nãscutã primãvara, doar pentru cã este nãscut spre toamnã sau iarnã?!

În cazul acestei variante, nu cred cã ar fi indicat sã luaþi mai mult de cinci exemplare, maximum zece. Aceºti pui nu pot fi concuraþi ºi atunci nu are sens sã vã aglomeraþi cu prea multe pãsãri ce nu le puteþi concura mai târziu cu succes. Dacã optaþi pentru aceastã variantã, cred cã ar fi bine ca aceste pãsãri sã fie þinute pentru reproducþie doi, maximum trei ani de zile ºi apoi reþinuþi doar cei care au dat descendenþi buni, ceilalþi vor fi eliminaþi fãrã milã sau, eventual, introduºi în lotul de concurs. Eu, dacã aº alege aceastã situaþie, care are dezavantajul cã implicã mai mult timp, aº achiziþiona douã loturi de maximum zece pãsãri de la doi crescãtori diferiþi pentru a putea realiza încruciºãri ºi a testa valoarea de reproducþie a ambelor coteþe.

Odatã pornit pe aceastã idee, reproduceþi puternic din pãsãrile luate, testând mai multe cupluri în acelaºi an, zburaþi fãrã milã descendenþii ºi eliminaþi la fel de nemilos pe cei care nu s-au dovedit buni reproducãtori.

Ultima variantã, prezentatã mai sus, era cea în care vã sugeram achiziþionarea unui lot de ouã. Aceastã variatã este mai ieftinã, poate cea mai ieftinã. Dacã vã îndreptaþi spre aceastã variantã înseamnã cã aveþi deja un lot de pãsãri care vor juca rolul de doici pentru puii eclozaþi din ouãle cumpãrate. În cazul acestei variante, eu aº cumpãra cât mai mult ouã posibile, depinde de doicile de care dispun, dar numai ouã care îmi vor permite sã concurez chiar din anul naºterii cu puii eclozaþi, altfel aº pierde prea mult timp. Puii rezultaþi din aceste ouã vor fi lotul meu de concurs pentru anii care vor urma ºi doar dupã ce vor demonstra rezultate deosebite vor putea ºi reproduce. Cred cã ar fi cazul ca aceastã metodã sã fie aplicatã doi, chiar trei ani la rând, cumpãrând ouã de la mai mulþi crescãtori, dar, desigur, numai de la crescãtori buni (acum cititorul ºtie ce înþelegem noi prin crescãtor bun).

Ce facem cu porumbeii cumpãraþi?!
Parþial am rãspuns deja la aceastã întrebare, totuºi voi specifica în mod clar: îi testãm din punct de vedere al scopului propus. Prin urmare, dacã achiziþionãm buni reproducãtori, buni concurenþi sau tardivi mai întâi reproducem din ei ºi apoi îi selectãm prin intermediul rezultatelor descendenþilor, dacã alegem celelalte douã metode de achiziþionare, mai întâi concurãm ºi doar din cei care se dovedesc concurenþi buni reproducem.

Fiecare este liber sã decidã ce metodã sau metode de achiziþie sã foloseascã, în funcþie de bugetul de care dispune, de scopul propus ºi, nu în ultimul rând, de avantajele ºi dezavantajele pe care le întrevede la fiecare din acestea.

Însã, indiferent de ce modalitate abordaþi, încercaþi sã eliminaþi pe rând cât mai multe necunoscute din ecuaþia care vã poate duce spre obþinerea unor clasãri de vârf, altfel rezultatele nu pot apãrea, doar cine „mutã bine, câºtigã în final”. A face columbofilie nu e aºa departe, cum s-ar putea crede la un moment dat, de jocul de ºah. Nici într-un caz, nici în celãlalt nu trebuie lãsate lucruri la întâmplare.

Ultimul element al sistemului numit columbofilie este coteþul. Nu am sã insist asupra acestui aspect, multe cãrþi, scrise ºi în limba românã, explicã foarte bine cum se construieºte un coteþ bun. Vreau doar sã subliniez cã porumbelul nu are nevoie de palat sau de hotel de cinci stele pentru a face rezultate, el are nevoie de un coteþ bine aerisit, uscat ºi cu un minim de mobilier care sã permitã jocul aºa cum þi-l doreºti tu ca ºi crescãtor. Un alt aspect important este igiena pe care crescãtorul o menþine în habitatul construit pentru pãsãrile sale.

ªi acum sã vã spun cum aº proceda eu dacã ar fi mâine sã mã apuc de porumbei pentru prima datã.

Înainte de orice aº stabili scopul ºi obiectivele pe care le voi urmãri ºi doar apoi voi trece la paºi concreþi:
Pentru primul pas, aº construi un coteþ care sã fie corespunzãtor. Pentru un asemenea demers aº citi cât mai multe cãrþi ºi aº vizita în zona unde va urma sã concurez cât mai multe crescãtorii de succes, încercând sã observ ce au în comun din acest punct de vedere, cel al coteþului.
Mai apoi aº alege una din variantele de achiziþionare a pãsãrilor ºi aº studia bine înainte sã mã decid sã cumpãr, aº studia persoanele, pãsãrile ºi rezultatele, precum ºi modul în care acestea ar putea rãspunde cerinþelor mele. Criteriile de analizã, avantajele ºi dezavantajele fiecãrei situaþii de achiziþionare rãzbat limpede la o lecturã atentã din rândurile de mai sus.

ªi ca ultim pas aº încerca pe zi ce trece sã devin tot mai bun columbofil, fiind ucenicul celor cinci „maeºtrii”: mediul columbofil, columbofilul experimentat, cartea, porumbeii ºi eu însumi. Acest drum nu se opreºte niciodatã, totdeauna vom mai avea ceva de învãþat. Important este sã fim conºtienþi de acest fapt ºi sã nu cãdem în pãcatul atotºtiutorului, chiar ºi atunci când rezultatele ne-ar da acest drept, cãci: „a fi campion e un lucru mare, dar a te menþine e ºi mai mare, precum a fi, în primul rând, Om este ºi mai important”, din pãcate unii dintre noi uitã asta …
Nu pot sã închei înainte de a aminti, ca un semn de meditaþie, un vechi proverb asiatic: „doar prostul e sigur de toate!” ºi sã parafrazez unul românesc: „banii nu aduc rezultatele, ci, mai de grabã, o minte limpede ºi multã muncã … te duc în vârful ierarhiei!”

Vã doresc tuturor mult noroc ºi putere de muncã!
Simþul necunoscut al porumbeilor









SFATURILE LUI DUSARDUYN

DUSARDUYN(1905 - 1999) - cel mai bun jucator de fond din Belgia si Olanda in acele vremuri, castigator a 13 concursuri nationale.

1. Tineti totul simplu. Credeti doar in pasari bune si uitati restul. In sportul columbofil nu exista secrete care sa faca pasarile sa zboare mai bine.



2.Nu incercati sa fugiti inainte sa invatati sa mergeti. Greseala multor incepatori este ca vor prea multe intr-un timp prea scurt.



3. Uitati totul despre nume si linii. Exista doar 2 linii: porumbei buni si porumbei prosti. Din prima categorie sunt prea putini, din a 2 a prea multi.



4. Fiti duri in selectie tot anul. Nu tineti pasari slabe doar pentru ca bunicul lor a fost campion sau pentru ca au costat mult. Nu ezitati sa serviti o "supa scumpa" din cand in cand. Multi fac greseala de a tine prea multe pasari, dupa ce au rezultate si incep sa aiba vanzare. Sunt numeroase exemplele care au aratat ca transformarea unor crescatorii de succes in "ferme" de porumbei a insemnat inceputul sfarsitului. Dusarduyn rareori a zburat mai mult de 6 pasari. Ar trebui sa fie suficient daca pasarile sunt cu adevarat bune.



5. Regularitatea este importanta. Vaduvii nu agreeaza surprizele. Faceti totul cu precizie de ceas. Multe metode sunt bune, dar este si una foarte rea: sa le tot schimbi mereu.



6. Daca zbori fond, da-i voie porumbelului sa se maturizeze 2 ani. Multi porumbei cu sanse de fondist adevarat ating potentialul maxim la acea varsta. Majoritatea nu pot castiga premii decente la viteza sau ca pui.



7. Nu angaja niciodata o pasare de "o zi" la o cursa de 2 zile. Pasarile care au zburat curse "de 2 zile" nu vor mai fi bune niciodata la curse de 1 zi. Inteleg imediat ca "urmeaza o noua zi" si nu mai trag tare.



8. Nu poti ignora medicina ca in trecut. Pe de alta parte, daca o sa crezi ca veterinarul te poate face campion, te inseli.



9. Daca ai in porumbar doar pasari bune, poti practica imperecherea libera si sa astepti sa apara norocul.



10. Adapostul este extrem de important pentru forma porumbeilor. Un adapost nu este bun daca este frumos, pentru porumbei frumusetea nu conteaza. Daca rezultatele scad, de vina esti doar tu sau porumbeii. S-a intamplat de multe ori ca unii crescatori de succes sa isi inlocueasca vechiul porumbar cu unul "modern" care a dus la disparitia lor din clasamente.



Dusarduyn nu a batut nici macar un cui in cusca sa mai mult de 50 de ani. In 2000, cusca sa era exact ca in urma cu jumatate de secol. Nici un medicament impotriva problemelor respiratorii nu se compara cu oxigenul.









Contemplãri
Simþul necunoscut al porumbeilor

Cornel Dragoº

Cutreierând paginile Sfintei Scripturi, întâlnim în istoria lui Noe, psalmii lui David, cântãrile lui Solomon ºi mai ales în evenimentul Botezului de la Iordan o îndrãgitã ºi binecuvântatã pasãre, covârºitã de felurite daruri, exemplu de blândeþe redat în cuvintele lui Hristos: fiþi blânzi precum porumbeii.
Aceste înaripate deþin o capacitate de orientare nemaiîntâlnitã la nici o altã vieþuitoare, simþ care le ajutã sã se poatã orienta chiar ºi în cele mai dificile condiþii. Mãrturisindu-ºi neputinþa de a cerceta uluitorul sistem de zbor, oamenii de ºtiinþã se întreabã: ce tainice organe de orientare au cele care au folosit busola înaintea anticilor navigatori chinezi pentru a gãsi drumul de întoarcere?

Din antichitate, vechii egipteni, asirieni, perºi ºi fenicieni trimiteau veºti de pe câmpurile de luptã prin intermediul porumbeilor, iar în vremea lui Iulius Cezar exista un columboserviciu de poºtã. Blândele zburãtoare au fost folosite destul de frecvent pânã în perioada rãzboaielor mondiale. Numeroase teorii au încercat sã elucideze taina uimitoarei orientãri a porumbeilor. Unii specialiºti considerã decisivã capacitatea de percepere a sunetelor de frecvenþã foarte joasã de la distanþe mari. Ascultând sunetul specific al vântului sau al unui izvor, porumbeii îºi localizeazã sonor drumul spre cuib. Ei au ºi posibilitatea de a prevesti cutremurele cu sãptãmâni înainte! Dacã alþi cercetãtori ai Universitãþii toscane din Pisa susþin cã precisa orientare s-ar datora mirosului, oamenii de ºtiinþã new-yorkezi au descoperit de câteva decenii în craniul misterioasei pãsãri un fragment foarte mic de þesut bogat în magnetit (oxid natural de fier), þesut socotit de fel un detector de câmp magnetic. S-a mai observat cã porumbeii navigatori în zone cu mici modificãri ale câmpului magnetic al Terrei, aveau probleme de orientare, chiar ºi când cerul era senin. Surprinzãtor, simþul orientãrii era perturbat de plasarea unor magneþi pe cuib ºi în condiþii de vreme înnoratã. Fãrã a avea o semnificaþie hotãrâtoare, magnetismul joacã un rol special în zborul porumbeilor. Destui susþinãtori are teoria orientãrii prin observarea deplasãrii soarelui din timpul zilei, deºi pare insuficientã, neexplicând toate situaþiile observate.

O descoperire interesantã au realizat biologii care au dat drumul unor subiecþi zburãtori din regiuni necunoscute ºi îndepãrtate: porumbeii nu urmau traseul care ducea direct la cuib ci, în prima fazã, alegeau o direcþie greºitã. În urmãtoarele zile, ceilalþi înaripaþi eliberaþi corectau treptat greºeala. În a treizecea zi (timpul de rotaþie a Lunii în jurul Pãmântului) nu mai exista nici o eroare în traseul de zbor. Însã, dacã dupã aceste treizeci de zile, ar fi fost trimiºi porumbei din acelaºi stol, ei ar fi reluat acelaºi traseu în cerc, cu deviaþii corectate mai târziu. Simt pãsãrile câmpul gravitaþional slab al Lunii sau intervine un mecanism hormonal? Au ele un radar ceresc? Cugetând la tainicele funcþiuni din înzestrarea porumbeilor, cum sã nu admire omul dumnezeiasca Creaþie? Astfel de busole vii pot percepe schimbãri fine ale presiunii atmosferice, pot sesiza sunete de joasã frecvenþã, pot recepta unde luminoase invizibile ochiului uman, se pot orienta dupã poziþia soarelui ºi a lunii sau pot folosi câmpul magnetic terestru, pot pune în funcþiune atâtea sisteme de orientare.

Observarea impresionantelor dotãri ale columbelor, ascunse ºi celor mai înþelepþi oameni de ºtiinþã, ne deschide fereastra prin care putem scruta cerul neîntrecutei lucrãri a Necercetatului Creator.

©2006