10 Reproducerea Si Imperecherea Porumbeilor
Descriere album: Cateva elemente de baza despre imperechere si reproductie Nume album:
Pareri idei imperechere reproducere
Descriere album: 1.
Alegerea reproducătorilor
in conceptia lui Pierre Dordin
Calităţile şi defectele sunt în mod esenţial ereditare, valoarea unei colonii depinde de cea a reproducătorilor săi.
Un bun reproducător provine întotdeauna:
1). dintr-o linie de învingători în curse;
2). dintr-o linie cu constituţie fizică impecabilă;
a). Învingătorii în curse:
Sunt porumbeii care câştigă în competiţiile sportive dure deoarece caracteristicile lor fizice şi mentale sunt superioare de cele ale celorlalţi concurenţi. Aşadar, nu există aici întrebări de ce porumbeii se clasează în concursurile de viteză, sau calitatea managerului este mai importantă decât a porumbeilor?
O linie de învingători este o familie care oferă numeroşi porumbei - as pe distanţe lungi în condiţiile prezentate de mai sus.
b). Constituţia:
Printre liniile de învingători, alegerea reproducătorilor trebuie să se bazeze pe aceia la care constituţia este solidă: osatură fermă, gabarit peste medie, musculatură suficientă dar nu în exces, penaj mătăsos şi suplu, aripa şi suprafaţa portantă bine proporţionate, echilibru perfect.
Printre porumbeii sănătoşi, trebuie să ţinem cont de frumuseţe, de culoarea penajului şi a ochilor, de expresia privirii, de semeţia portului. Aceste mici calităţi fac din ei nu numai o pasăre impecabilă în mâini, dar şi plăcută la privit.
c). De ce gabarit peste medie ?
Noi nu avem vreo idee preconcepută referitor la acest subiect, dar daca detinem doi porumbei de origini asemănătoare, iar cel de talie mai mica este mai bun decât cel puternic, preferăm să îl conservăm pe cel mic. Afirmaţia noastră este totuşi categorică: nu o facem neînsemnată. Dacă asupra a 200 de porumbei din columbăria nostră, de exemplu, de origine asemănătoare, aplicăm aceeaşi grilă de selectie, notăm că 100 dintre ei sunt peste medie şi 100 sub medie, după încercarea coşului pe distanţe considerabile, atunci din 100 cei mai buni, 75 vor fi puternici şi 25 de talie mica.
“Vila Răbdării” este compusă din porumbei care respectă aceste proporţii: 75% puternici şi 25% sub medie.
De ce penaj suplu şi nu aripă suplă ?
Aripa suplă este desigur o calitate; ea era totdeauna apreciată de dr. Bricoux, a cărui suşă “dădea aripa”. Noi suntem mai puţin categorici decât dr. Bricoux. Pentru noi, unii porumbei hipernervoşi nu dau aripa. Aceia care sunt sfioşi - pentru a nu spune sălbatici - bat în retragere.
Adesea am întâlnit porumbei asemănători care erau mari aşi ai curselor de fond. Din contră, ceea ce n-am văzut niciodată, este un porumbel-as care să aibă un penaj sărăcăcios.
De ce nu musculatură în exces ?
Porumbeii rotunzi ca un ou, de forma unei pere, aşa cum îi plăceau lui dr. Bricoux, sunt foarte amăgitori în mâini. Am avut câţiva asemănători; printre ei erau câţiva mici porumbei excelenţi. Dar porumbeii prea constituiţi nu pot fi rotunzi pentru că au muşchii prea grei, ei sunt prea grei. Greutatea pe care trebuie să o poarte este obositoare.
Majoritatea porumbeilor buni îi găsim printre cei cu gabarit peste medie, cu muşchi lungi, nu prea grei, nervoşi. Ei sunt acei neobosiţi zburatori pe care îi căutăm.
Stabilitatea în succes
“Stelele căzătoare” sunt amatorii care înregistrează rezultate extraordinare de-a lungul unui an sau a mai mulţi ani consecutivi, succes care durează atâta timp cât durează porumbeii pe care ei îi posedă. Atunci când aceşti porumbei au dispărut, sau au îmbătrânit, nu mai rămâne cu nimic. Steaua lor norocoasa a dispărut. Există totusi un mare pericol în a introduce în crescatorie subiecte dintr-o alta colonie pentru că dacă proprietarul acestor porumbei nu ştie să se menţină cu crescătoria sa, el nu va putea revigora nici colonia altora.
Cea mai mare calitate a unei suşe este aceea care permite continuitatea în succes.
Pentru a face o bună achiziţie
Este de preferat să cumpărăm un porumbel mai puţin voiajor, numai să fie bine constituit, şi care să provină dintr-o linie bună de lungi curieri, mai curând decât a introduce un porumbel as la zbor, născut printr-un hazard fericit într-o colonie a cărei reputaţie dispare în acelaşi timp cu dispariţia unicului său porumbel-as.
Un porumbel-as, unic în linia sa, nu va da niciodată ceva bun.
2.
Grija permanentă a columbicultorilor. Alegerea bunilor reproducători
Într-o porumbărie, alegerea reproducătorilor are o importanţă deosebită. Succesele în concursuri şi
continuitatea lor sunt urmarea întrebuinţării fireşti şi regulate a calităţii acestor reproducători. Acestea sunt
adevăruri importante pe care le vom aprofunda în cele ce urmează.
Subliniem că nu putem categorisi un porumbel ca fiind bun reproducător doar atunci când din acesta se
naşte doar în mod accidental un porumbel bun.
Un veritabil porumbel categorisit că este bun reproducător sau reproducătoare de valoare trebuie să dea
cel puţin un descendent (mascul sau femelă) foarte bun, de calitate deosebită, în fiecare an. Din acest motiv
columbicultorul trebuie să reproducă urmaşi numai din porumbeii ieşiţi dintr-o linie bună, iar descendenţii să fie
selecţionaţi în concursurile columbofile ce se derulează în anul respectiv.
Dacă ascendenţii porumbelului ales pentru reproducţie a avut rezultate bune în concursuri, rezultate
menţionate în pedigreul său, putem fi aproape siguri că toate defectele importante au fost eliminate în beneficiul
calităţilor fizice şi psihice şi ele se vor regăsi la descendenţi. Este indicat să reproducem cu porumbei care
evoluează către un maximum de calitate, sau din cei care marchează o ameliorare, un progres, o superioritate faţă
de părinţii lor. Mediocrităţile trebuie să nu fie admise în cultură.
Ameliorarea calităţilor de zbor a
porumbeilor călători presupune deci căutarea
permanentă a noului ce poate şi trebuie să ducă
la progres. Exemplarul nou, valoros pe care-l
caută fiecare dintre noi şi care ne poate aduce
mari satisfacţii, poate apare în voliera noastră a
fiecăruia, la oricine cultivă o rasă, dar trebuie
observat la timp, introdus imediat la reproducţie şi
"clădit" pe baza lui descendenţi valoroşi pe care
dorim să-i prăsim în porumbărie.
Material genetic există în România
suficient şi de o valoare inestimabilă, provenind
din cele mai valoroase familii (VanHee, Delbar,
Bricoux, Dordin, Imbrecht, Roosens, Janssens,
Pol Bostyn, Sion, Descamp Van Hasten
(Stichelbaut), Duray, Guy Vinois, Fabry etc). Din
aceste mari familii şi-au procurat exemplare şi
tineretul columbofil din ţările din apusul Europei şi
cu aceştia câştigă şi în prezent premii de vârf cu
exemplare în linie pură, sau încrucişate şi
reclama este făcută corespunzător cu ceea ce au
realizat în cultură şi în concursuri.
Toată filozofia în columbofifie constă în procurarea rasei, întreţinerea în cele mai bune condiţii a
porumbeilor reproduşi, antrenarea şi participarea în concursuri atunci când porumbeii sunt "în formă".
Activitatea noastră sportiv-columbofilă cere de la fiecare crescător să devină un ameliator permanent al
porumbeilor pe care-i creşte, pentru a practica sportul columbofil şi prin aceasta termenul larg de columbofil să
capete un conţinut mai bogat, cel de columbicultor fiind denumirea cea mai adecvată.
De aici rezultă faptul că fiecare columbofil trebuie să acorde o atenţie deosebită la cele ce se petrec în
colonia de porumbei pe care o creşte. în plus, se impune să înregistrăm cu exactitate diferitele date, observaţii
importante şi să avem multă voinţă, în special răbdare, înlăturând complet puii ce nu moştenesc caracteristicile
porumbeilor de bază. în consecinţă, baza porumbeilor trebuie să fie de calitate superioară, formată din porumbei
de rasă bună, certificată în pedigree, cu calităţi fizice, simţ de orientare şi buni reproducători.
Reproducătorii trebuie să fie complet sănătoşi, să aibă mare capacitate ereditară şi prolificitate bună. Cei
ce nu au pedigreu nu pot fi folosiţi la ameliorare, deoarece descendenţii lor nu pot fi corespunzător apreciaţi,
nefiind cunoscuţi.
Un bun reproducător trebuie deci să fie un "as" dar în acelaşi timp şi un bun "rasseur". Totul se realizează
printr-o observare atentă, zi de zi, din partea columbicultorului şi exploatarea "asului" în reproducţie.
3.
daca as avea mai multi masculi si femele si trebuie sa-i imperechez as urmari urmatoarele:
1 TALIA-CUPLATI IN ASA FEL INCAT SA FIE MASCULUL CU O TALIE MARE CU FEMELA DE TALIE MICA SAU INVERS CA PUII SA IESE UNDEVA INTRE EI.
2 LUNGIMEA ARIPEI-IAR AICI ME INTERESEAZA CE VREAU SA SCOT VITEZA SAU FOND.
3 OASELE`-CUM E INCHEIAT LA OASELE DE LA CAPATUL STERNULUI PRECUM SI SRERNUL SI OASELE ARIPEI SA-I COMBIN INCAT PUII SA IESE CAT MAI LEGATI.
4 MUSCULATURA-ARIPEI SI A PIEPTULUI -PT CA PUII SA MOSTENEASCA O MUSCULATURA BUNA.
5 PENAJUL-CALITATEA PENAJULUI CAT SI AERISIREA ARIPEI.
6 OCHII- CULOAREA OCHILOR SPUNE MULT DESPRE UN PORUMBEL.
AR MAI FI DAR ASTEA SUNT CRITERIILE PRINCIPALE DUPA CARE MA GHIDEZ.
4.
Cum arată tipul porumbelului favorit ales pentru reproducţie
Dacă dorim să reproducem dintr-o pereche bună de porumbei de viteză trebuie să împerechem doi tineri
născuţi în acelaşi sezon al anului respectiv. Descendenţii, deşi vor fi rapizi, plini de energie, nu vor avea însă
rezistenţă, împerecheaţi în continuare între ei, urmaşii vor conduce la degenerarea rasei.
Încrucişările între un mascul bine selecţionat şi o femelă bună, constituie în cele mai multe cazuri
producerea campionilor. Un porumbel frumos nu este întotdeauna bun. Nu este bine a face o încrucişare de sânge
necunoscut. Această operaţiune de cele mai multe ori se soldează cu un eşec. Pentru ameliorarea rasei trebuie să
alegem un bun raseur. Calităţile pe care el trebuie să le aibă le vom arăta în cele ce urmează. Prima dată ne
izbeşte privirea şi ţinuta păsării. Ochiul trebuie să fie deci scânteietor şi plasat în centrul capului, să fie expresiv şi
să privească uşor înainte. Pupila rotundă, neagră şi mobilă cu irisul lucios şi divers colorat.
Porumbeii cu ochii înconjuraţi de membrane groase trebuie abandonaţi, căci acestea îngreunează vederea
în zbor.
Ţinuta trebuie să fie maiestuoasă adică să aibă o
prestanţă frumoasă. Va sta aproape drept pe labe, gâtul său
va trebui să facă un unghi aproape drept de circa 90 de grade
faţă de coloana sa vertebrală. Suprafaţa toracică să fie curbă
ca o carenă a unei bărci, să nu aibă suprafaţa plană,
adâncituri sau alte asperităţi.
Adâncimea pieptului indică o bună dezvoltare a
organelor interne, în special a inimii şi plămânilor, ajutându-i la
zborurile de lungă durată.
îndepărtaţi masculii cu aspect de femelă şi femelele cu aspect
de mascul, aceştia nefiind buni reproducători.
Carena sternală va fi dreaptă, uşor bombată şi dotată de muşchii pectorali, care trebuie să fie rezistenţi,
puternici şi traşi (subţiaţi de-alungul sternului). Sternul scurt denotă un porumbel de viteză, iar sternul lung ne
indică rezistenţa învingătorilor de fond. Coada să fie scurtă, subţire (pe o pană) nu foarte stufoasă, încărcată de
pene. Osul bazinului să fie solid la mascul şi cât mai apropiat de stern şi furcuţa (cele două oase) cât mai apropiate
între ele. La femelă oasele bazinului sunt mai largi şi mai flexibile.
Articulaţiile aripilor să fie foarte suple. Aripa dură nu este preferată. Pe lângă toate aceste calităţi trebuie
neapărat să cunoaştem şi rasa-linia-suşa păsării. O rasă renumită rar dă greş şi de cele mai multe ori din vina
columbofilului sau a timpului nefavorabil, care este obligat să-l învingă pentru a ajunge la crescătoria sa. Nu poate
face acest lucru dacă nu are o sănătate perfectă, putere de zbor şi spirit de orientare, precum şi o voinţă de fier
pentru a învinge greutăţile zborului şi ale naturii.
5.
Cum sa reproduci porumbei buni
de Ad Schaerlaeckens
Tocmai discutam cu editorul unui ‘ziar’ despre continutul unei reviste cu specific columbofil. Am scris in multe reviste si pot sa va asigur ca este departe de a fi usor atunci cand este vorba de alte tari. In tara mea nu este o asemenea problema pentru ca stiu despre ce le place columbofililor sa citeasca. Insa este o alta poveste atunci cand trebuie sa scriu pentru tarile din cealalta parte a lumii,acolo unde sportul este atat de diferit. ’David’,i-am zis,’trebuie sa ma ajuti’.
Spune-mi despre ce vor sa citeasca oamenii din estul indepartat. Daca as sti acest lucru mi-ar fi mult mai usor sa scriu. ‘Ai pute sa scrii despre cum sa reprodusi porumbei buni’ a fost reactia sa. Am ramas ‘masca’! Pentru un moment mi-am zis ‘ce intrebare stupida’, insa asta a fost doar pentru o clipa. Cand eram student un profesr obisnuia sa ne spuna : ‘Nu exista intrebari stupide, exista doar raspunsuri stupide’. ‘Cum sa reproduci porumbei buni?’
Cu cat ma gandeam mai mult la intrebarea asta cu atat prindea mai mult sens. Asta mi-a demonstrat faptul ca si-a dat seama cat de importtanta este calitatea. Multi crescatori (nu este si cazul campionilor) cauta succesele acolo unde nu ar trebui cautate. Ei cred prea mult in medicamente, secrete sau ‘sticlute miraculoase’.
Si cred ca este aceeasi situatie oriunde in lume, inclusiv in tara mea.
In timp ce multi din colegii mei de sport erau in cautare dupa medicamente mai bune, vitamine mai bune si veterinari mai buni de-a lungul anilor eu intotdeauna am cautat porumbei mai buni. Bineinteles ca oricand … ai nevoie de noroc. Insa, oricat de importan ar fi norocul, trebuie sa fie ceva mai mult de atat. Pentru ca ‘de ce’ , s-ar putea sa ne intrebam, ‘se intampla atat de des ca tot aceeasi oameni care reproduc porumbei buni o fac iarasi si iarasi in timp ce altii nu reproduc nici macar un porumbel decent in timpul vietii?’
Noroc
Va voi demonstra prin ceva care s-a intamplat recent faptul ca acest noroc este un factor. Co Verbree, unul dintre cei mai buni crescatori din Europa, a venit la mine sa cumpere doi nepoti din ‘Sissi’ a mea. ‘A fost o reproducatoare legendara nu-i asa?’ mi-a zis el, ‘poate cea mai buna din istorie’. Cred ca este un pic exgerat si prea flatant. ‘Da a fost una buna’ am admis eu ‘insa tot ai nevoie de mult noroc’. ‘Multi din descendentii ei au fost intr-adevar invingatori senzationali insa in mod sigur nu toti din ei. Cu porumbeii pe care ii cumperi ai o sansa mai buna sa ai succes insa … nimic mai mult de atat.
Nu pot sa iti garantez ca porumbeii sunt buni de ceva si daca as sti in mod sigur ca printre ei ar fi un super fii sigur ca nu l-ai mai primi. Asa pur si simplu. ‘Cui ii spui asta’ a fosr eactia dlui.Verbree si a adaugat : ‘Stii ca am avut cel mai bun porumbel la general care a reprezentat Olanda la Olimpiada din Africa de Sud’.Bineinteles ca stiu. Dl.Verbree : ‘In anul in care l-am reprodus pe acel As am mai reprodus alti 5 pui din aceeasi parinti. Toti au fost buni,indraznesc sa spun superi.Asa cum va imaginati am facut la fel perechea in anul ce a
urmat.Am reprodus 10pui din acel cuplu si ma asteptam la multe din partea lor.
Stii care a fost rezultatul?Nici macar unul din acei 10 pui nu a fost bun de nimic. Din contra, ei erau zece bucatele de ‘rahat’. Iti vine sa crezi? Bineinteles, deoarece lucruri asemanatoare se intampla destul de des. Insa dl. Verbree mai avea ceva interesant de zis: ‘Un importator american a cumparat porumbelul de olimpiada pentru un pret fantastic. Sa ti zic adevarul? In ciuda rezultatelor senzationale acest porumbel niciodata nu mi-a dat vreun pui bun. Sincer sa fiu, acesta a fost motivul petru care l-am vandut. Oricum unul din fratii lui, un porumbel care nu a fost un bun zburator este unul dintre cei mai buni reproducatori pe care ii detin. Ma gandesc ca am facut un lucru bun : Am vandut zburatorul care era un prost reproducator si l-am tinut pe fratele sau care era un reproducator bun’
Cuplu de aur
Stiu cativa ‘oameni cu porumbei’ japonezi care stiu doar doua cuvinte in engleza. Nu poti sa-I invinuiesti pentru asta, ei poate au alte mari caliati decat sa vorbeasca engleza. Cele doua cuvinte sunt : ‘Golden Couple’=’Cuplu de Aur’. Insa cupluri care reproduc doar super-porumbei? Ele exista doar in mintile celor care nu sunt realisti, cei care viseaza ziua. De ce in zilele de azi campionii din Europa reproduc mai multi pui decat o faceau in trecut? Pentru ca si-au dat seama cat de mult noroc ai nevoie intr-adevar pentru a reproduce un
Art.18-pagina 2/3-
super-porumbel. Insa asa cum v-am zis nu totul tine numai de
noroc.Ca sa va demonstrez asta va voi spune povestea unui campion belgian. In mod normal imi place sa mentionez nume pentru ca afirmatiile mele sa fie cat mai concludente si pentru credibilitatea articolelor. In acest caz prefer sa nu fac acest lucru tocmai din simplul motiv ca as putea sa ii stric reputatia. Iar Dumnezeu nu i-a facut pe oameni ca acestia sa se raneasca unii pe altii.
Exemplu
Fiecare crescator, serios in mod ocazional, vrea sa isi imbunatateasca familia sa de porumbei importand alti porumbei pentru a-i incrucisa cu ai sai. Pentru a creste sansele unei incrucisari de succes ceea ce este foarte important este sa fii constient de neajunsurile si defectele propriilor porumbei. Deci, era tipul asta belgian, un campion la concursurile de viteza si era unul mare care era obsedat de intrebari cum ar fi: – De ce rezultatele mele nu mai sunt bune atunci cand angajez porumbeii la distante lungi? – Este o chestiune legata de defectele fizice si daca da care sunt acelea? – Ar fi vreo posibilitate sa gasesc o solutie, de exemplu o incrucisare de succes?
Desi, eu insumi nu pot sa vad daca un porumbel este bun (nimeni nu poate) vreau sa spun ca pot sa vad daca el nu este bun sau ce lipsuri are. I-am vazut porumbeii. Niste modele fantastice cu o musculatura buna insa, spre marea mea surprindere acelasi lucru rau se gasea la toti din ei : la ultimele pene din aripi le lipsea supletea, nu erau flexibile. N-a prea inteles asta si i-am aratat doi porumbei care isi rupsesera ultimele pene. El a ridicat din umeri ca si cand ar fi vrut sa spuna : ‘Si ce daca?Este doar un accident care s-ar putea intampla oricarui porumbel’.’S-ar putea’ am zis eu,’insa nu asa usor la porumbeii buni’.
Trebuie sa poti sa indoi ultimele pene intre degetul mare si cel aratator fara ca acestea sa se rupa. Acest fapt se refera la flexibilitate, care este o necesitate absoluta pentru porumbeii care trebuie sa se descurce pe distante lungi. Trebuie sa acorzi o mare atentie aripilor unui porumbel atunci cand a zburat multe ore intr-un concurs greu. Vei observa ca ultimele pene sunt putin curbate. Dar daca aceste pene sunt rigide,inflexibile si nu se pot indoi? Atunci ele prezinta un handicap, zborul va fi mult mai dificil din cauza acestor pene rigide iar porumbelul respectiv va obosi mult mai repede decat porumbeii care prezinta pene suple si flexibile in aripa.
Campionul belgian a inteles ce am vrut sa spun si ce a facut el a fost sa importe porumbei care prezentau in aripi pene suple si flexibile. El i-a incrucisat cu proprii porumbei si doar dupa doi ani el a obtinut porumbei care sa se descurce bine si la concursurile pe distante lungi. Deci, nu pot repeta la nesfarsit cat de important este sa iti dai seama de calitatile care lipsesc la proprii porumbei, numai atunci poti sa faci ceva in legatura cu asta, sa imbunatatesti calitatea. O gresala pe care o fac multi crescatori este sa importe porumbei care au aceleasi defecte ca cei proprii. Un asemenea lucru duce in mod inevitabil la distrugerea unei colonii.
Cei mai multi porumbei Asi sunt rezultati din incrucisari
Multor crescatori din Est si America le plac porumbeii care provin dintr-o famile, deci consangvinizati. Ideea nu este asa de rea atunci cand cesti porumbei sunt folositi pentru reproductie si nu pentru concursuri. Aproape toti porumbeii, atat in Olanda cat si in Belgia, sunt produsi din incrucisari.In anii ’80 l-am avut pe ‘Good Yearling’ si porumbei inruditi cu acesta. Am vrut sa tin aceasta linie aproape pura, de altfel am tot reprodus adeverati buni porumbei din aceasta familie, insa spe marea mea surprindere unii oameni care au cumparat porumei din linia lui ‘Good yearling’ au reprodus porumbei si mai buni;mai tarziu am facut si eu acelasi lucru.
Si ei ‘mi-au luat porumbeii’. Norocul meu, ca mi-am dat seama la timp. Ei au incrucisat porumbeii mei consangvini cu ai lor. De atunci am facut si eu acelasi lucru: nu a mai contat sa am o familie de porumbei si am incrucisat porumbeii mei consangvini. Unul di aei porumbei a fost sora lui ‘Good Yearling’. Spre deosebire de fratele sau, ea a fost o zuratoare mediocra. Si de asemenea o reproducatoare mediocra, cel putin asa credeam au in acel timp. Asta pana I-am dat un partener care provenea din alta linie (avea alt sange) si… primul pui din aceasta noua pereche a castigat locul 1 National Orleans in 1985. Din nefericire era prea batrana cand mi-am dat seama de valoarea sa de reproducatoare. Asemenea lucru li se intampla adesea crescatorilor. Atunci cand isi dau seama ca au un porumbel cu adevarat bun, unul din parinti a murit,a fost vandut sau este prea batran.
Art.18-pagina 3/3-
Gresit
Atunci cand oamenii vor sa cumpere porumbei, asesea se intampla cam aceeasi poveste. Ei vor, sa zicem sase porumbei si acestia trebuie sa fie trei masculi si trei femele. Astfel ei pot forma trei cupluri. Experienta m-a invatat ca aceasta nu este cea mai buna metoda de a actiona. Daca import (cumpar) porumbei, ii voi imperechea cu ceea ce am eu mai bun, deci porumbei care deja au demonstrat ca au potential sa reproduca pui buni. Este o cale mult mai rapida si mai directa spre succes decat sa imperechezi importuri cu importuri. Daca imperechezi un import cu un import, imperechezi de fapt o intrebare cu o intrebare. Daca imperechezi un import cu un porumbel de-al tau care s-a dovedit a fi deja un bun reproducator, atunci doar importul este o intrebare.
Aparente
Ce sa spunem despre infatisarea(aparenta) porumbeilor? In primul rand trebuie sa aiba un penaj matasos, si nu trebuie sa aiba o talie prea mare. Feriti-va de porumbeii mari. Cursierii moderni au o talie mai mica decat cei de acum cateva decenii. Ei trebuie sa aiba o balanta foarte buna(sa nu aiba balast), “sa fie bine la mana” asa cum zic oamenii si trebuie sa se incline un pic in fata atunci cand ii tinem in mana. De o mare importanta este si osatura puternica.Puteti sa va dati seama de asta apasand sternul porumbelului. Daca pasarea scoate un sunet ca si cand ar sforai, atunci este un semn prost. Aceste calitati pe care le-am mentionat sunt un necesar absolut. Insa aici avem o problema: Simplul fapt ca ei au aceste calitati nu ii face sa fie porumbei buni. Deasemenea porumbeii prosti pot avea un penaj matasos, o buna balanta, un schelet puternic. Oricum daca ei NU au aceste calitati, atunci sigur sunt porumbei prosti. Deci nu este matematica, nu poti sa intorci lucrurile. Un filozof a spus candva: Toate vacile sunt animale insa toate animalele nu sunt vaci.
*
“Wondere Janssen” a fost un super zburator, insa fratele sau nu a fost indeajuns de bun
Mai multe exemple
Cei mai multi campioni au doua, trei sau patru linii bune. Porumbeii lor asi sunt in marea lor majoritate produsi din incrucisarile acestor linii. Pentru ca ei sunt deja campioni ei nu importa sau cumpara multi porumbei, insa doar cativa in unele cazuri si numai mult de unul sau doi porumbei pe an. Majoritatea nici macar nu dau bani pe ei ci fac doar schimburi. Amintiti-va de Houben si Verbruggen. Ei au facut schimb doar de un singur porumbel, l-au incrucisat cu proprii porumbei si asta arezultat intr-o explozie de super porumbei in ambele crescatorii. Acelasi lucru s-a intamplat cu Engels si Van Hove-Uytterhoeven. Amandoi aveau deja porumbei buni, insa ai au avut porumbei si mai buni dupa ce au facut schimb de porumbei si au incrucisat importurile cu ceea ce aveau ei mai bun in propriile crescatorii.
De asemenea bun
Ceea ce fac majoritatea campionilor din Olanda si Belgia este schimbarea perechilor in fiecare an. Unii (chiar si fratii Janssen) chiar si in cursul aceluiasi an. Datorita unor motive misterioase calitatea puilor din cuplurile bune se inrautateste atunci cand un asemenea cuplu este lasat impreuna pentru o perioada lunga de timp. Personal le dau celor mai buni masculi ai mei doua sau trei femele diferite in fiecare an. Se subintelege ca porumbeii sunt pregatiti pentru a fi imperecheati atunci cand sunt in cele mai bune conditii posibile.Crescatorii se intreaba adesea de ce ei reproduc cativa porumbei buni intr-un an si sunt ani in care ei nu reproduc nici macar unul decent. Probabil explicatia este legata de conditia parintilor. Un studiu arata ca multi porumbei buni sunt reprodusi din yearlingi. Asta nu inseamna ca porumbeii mai batrani nu reproduc pui buni.
Problema cu porumbeii batrani este calitatea slaba a laptelui de gusa. Anul asta am facut gresala sa las un mascul din 1992 sa isi hraneasca proprii pui.Unii din ei nu au crescut prea bine si de vina …am fost eu. Ceea ce trebuia sa fac eu era sa mut ouale sub alta pereche (mai tanara) astfel incat ei sa fi hranit puii dupa ce ar fi eclozionat. Sa faci greseli nu este ceva de care sa iti fie rusine. Ai o problema doar daca nu te temi de asta pentru simplul motiv ca in aceste cazuri nu poti sa te corectezi pe tine insuti. Ceea ce ii distinge pe pierzatori de invingatori este ca cei din urma stiu ce greseli au facut si vor invata din ele. Daca nu iti cunosti propriile neajunsuri si nu iti este frica de greselile pe care le faci nu vei reusi sa faci nici macar un pas inainte.
6.
Reproducerea este adesea piatra de care se poticnesc multi dintre crescatorii nostrii,nu tiu cum sa faca pentru a obtine la puii calitatile parintilor.Existe doua criterii de reproducere:
metoda prasirii cu sange strain s metoda prasirii prin consangivizare.
Prin metoda prasirii cu sange strain se intelege aceea metoda prin care un porumbel se imperecheaza cu un altul strain ca sange,deci neinrudit cu el.In felul acesta se pot aobtine pui care sa mosteneasca talente de la ambii parinti,deci care sa isi imbogateasca calitatile fata de ale acestora;dar tot o data se pot obtine puii care sa mosteneasca calitatile numai de la unul din parinti si defectele lor.Aceasta metoda presupune un an in care aceste caractere au fost obtinute la puii si inca un an sau doi de zboruri cu acestia pt a li se vedea randamentul.Si,poate abia dupa 3-4 ani ,crescatorul poate sa observe dak perechea facuta de el a dat sau nu randament.
Consangvinitatea este un cutit cu doua taisuri.Teama de rezultate proaste ale consangivizarii a izvorat din observarea destul de frecventa a cazurilor cand consangvinizarea a dus la degenerare si regresul animalului care sa practicat.Cand consagvinizarea este practicata de catre un specialist,care stie um trebuie sa o faca,acesta va avea grija ca din generatie in generatie sa aleaga tot fruntea exemplarelor,adik cele mai perfecte din punct de vederea al formei de la care a plecat.
In ce consta aceasta metoda Prin prasirea in consangvin se urmareste imperecherea porumbeilor inruditit prin sange,adica intre rude apropriate
(frate cu sora,parinte cu fiu,bunica cu nepot).Ea are ca scop mentinerea si transmiterea la urmasi,cu egala valoare a unor caractere exterioare bune,impreuna cu mari randamente de zbor.Si atunci,se recurge la incrucisarea intre ei a membrilor acestor familii pentru ca toti descandentii sa mosteneasca aceste calitati.Aici trebuie aratate cateva calitati ale ereditatii.Prin ereditate nu toate caracterele s calitatile uni individ se transmit fidel urmasilor.
De aceea sa recurs la aceasta metoda prasirii prin consangvinitate spre a fi uniformizate si fixate cat mai mult in ereditate caracterele exceptionale.Desigur,uniformizarea acestor caractere nu este usor de facut.Mereu vor aparea din generatie in generatie ,indivizi care se vor abate de la linia urmarita de noi.
Prasirea in consangvinitate restransa sau incestul:pt aceasta se alege un mascul exceptional din toate punctele de vedere;se imperecheaza cu o porumbitza de valoare,cu constitutie asemanatoare.Dintre puii acestora(ficele) se aleg cele ami reusit e exemplare si se imperecheaza din nou cu tatal.La randul lor,porumbitele(nepoatele)cele mai reusite ca forma si randament,obtinute din incrucisarea mamelor lor cu bunicul,sunt iarasi incrucisate cu bunicul,iar porumbitele din genreatiiile urmatoare sunt de asemenea imperecheate cu el.In felul acesta cu porumbelul initial s-au imperecheat p rand fiecare din ficele lui.Aceasta inseaman k sa creat o linie de prasila indentica cu tatal.Daca tatal a fost o celebritate,un campion de zbor,sunt cele mai multe sanse de a se fi obtinut o descendenta exceptionala.Totusi ea nu poate merge la infinit,deoarece practicarea ei timp indelungat slabeste treptat prasila.Linia se poate forma avand la baza o femela.Ea va fi imperecheata cu fiii cei mai proeminenti,apoi din noi cu fiii din generatia rezultata si asa mai departe.
La inmultirea in consangvinitate recomand imperecherea
BUNIC x NEPOATA. In felul acesta se obtine mai usor fixarea anumitor caractere ,datorita faptului ca,de regula un caracter apare mai evident intro generatie si mai ascuns in alta.In felul acesta,unindu-se tatal cu nepoata se apoi nepoata nepoatei,caracterele dorite se fixeaza mai solid si poate fi redus la jumatate nr de animale de lucru cat s timpul
necesar.Se recomanda ca atunci cand se imperecheaza doi porumbei cu acelasi sange sa se caute ca culoare penajului sa fie diferita;iar cand sangele este diferit culoarea sa fie aceiasi
7.
Lista de verificari importante inaintea si in timpul sezonului de reproducere
Scopul acestei liste de verificari este acela de a reaminti fiecarui crescator cand sa-si pregateasca reproducatorii pentru a asigura cea mai mare fertilitate posibila a oualelor,abilitatea de eclozionare a puilor si cresterea viguroasa , sanatoasa a puilor.Vom reduce totul ca si in celelalte articole la stilul practicat in Taiwan…este necesara acordarea unei atentii indeaproape a reproducatorilor…aceasta insemnand ca trebuie sa tinem porumbeii in cele mai bune conditii 365 de zile din 365 posibile.
Toate detaliile pe care le voi enunta sunt importante pentru a creste pui sanatosi.
1. Tineti toti porumbeii pe o dieta de proteine de 15-17% mixtura pentru reproducere plus o varietate de numeroase seminte,plus electroliti,vitamine ,minerale in apa de doua ori pe saptamana 365 zile pe an.
2. Tineti reproducatorii pe un plan regulat in ceea ce priveste ora hranirii si hraniti cel putin de doua ori pe zi.
3. Tineti toti reproducatorii separati de zburatori si compartimentul destinat acestora,in asa fel incat sa nu existe nici o sansa sa intre in contact cu bacterii contagioase sau virusi.
4. Tineti cotetul cat se poate de uscat cu mult soare si aer curat.
5. Tratati si vaccinati toti reproducatorii cu 6-8 saptamani inainte de inceperea sezonului de reproducere. Tratati,dar nu vaccinati la inceputul celei de-a doua si a treia serie de reproducere a aceluiasi an.
6. Introduceti masculii destinati reproducerii in compartimentul destinat acestei activitati cu 4 saptamani inaintea inceperii sezonului de reproducere,in asa fel incat ei sa-si poate alege boxele.Aceasta activitate previne bataile inutile pentru teritoriu.
7. Pre-imperecheati masculii si femelele cu 3 saptamani inainte ca sezonul de reproducere sa inceapa.Aceasta previne de asemenea bataile si dezordinea in compartiment.
8. Tineti toti reproducatorii pe lumina cel putin 14 ore (lumina naturala sau artificiala),45-60 de zile inainte ca sezonul sa inceapa.
9. Folositi usturoi,ceapa,otet de mere ,lamaie si infuzie de ceai in apa cel putin o data pe saptamana tot anul.Adaugati-le in apa in acelasi timp cu vitaminele ,mineralele,etc.
10. Dati laptuca,varza,spanac cel putin o data pe saptamana tot timpul anului.
11. Folositi grit proaspat din belsug si scoica.
12. Dezimfectati toate boxele de ouat cu 2-3 saptamani inainte de a incepe reproducerea.
13. Puneti la dispozitia pasarilor destul material pentru construirea cuiburilor.Inmuiati materialul si uscati inainte de a introduce in cotet-paie,surcele de cedru,tulpina de tutun etc.
14. Curatati cotetul o data pe zi si spreiati o data pe saptamana de paraziti externi.
15. Adaugati alune crude in dieta pasarilor cu o saptamana inainte ca puii sa eclozioneze. Continuati administrarea alunelor pana cand sezonul de reproducere se va incheia. 450-960 grame la fiecare 20-25 de perechi de reproducatori.
16. Odata cu eclozionarea, procurati lumina in cotet astfel incat sa fie lumina 24 de ore pe zi.In felul acesta reproducatorii pot manca si hrani la orice ora.
17. Pastrati mancare si grit in cotetul de reproducere tot timpul.In nici un moment nu trebuie sa lipseasca mancarea si apa.
18. Schimbati apa de cel putin doua ori pe zi dezimfectati recipientele de apa si mancare regulat.
19. Asigurati cotetul contra pericolelor exterioare(om sau animal).
20. Dati destul spatiu pentru exercitiu si odihna fara stres (lipsa aglomeratiei).
21. Izolati si bagati in carantina toate pasarile noi din cotetul de reproductie atunci cand pasarile reproduc. NU INTRODUCETI NICI O PASARE IN COMPARTIMENTUL DE REPRODUCTIE ODATA CE PASARILE INCEP SA REPRODUCA.
22. Tineti o evidenta exacta a reproducatorilor cand oua,eclozioneaza si conditiile de sanatate a puilor pe care-i produc.
8.
Acuplarile libere sau gandite ?
Acuplările libere sau acuplările gândite ?
Avantajele celor două metode şi...inconvenientele lor
Cu toate că nu avem la dispoziţie nici o dată statistică, credem că putem spune că marea majoritate a columbofililor procedează, în fiecare an, la acuplări pe care le putem cataloga ca gândite.
Foarte adesea, unii columbofili îşi petrec serile de iarnă făcând şi desfăcând, pe hârtie, cuplurile destinate reproductiei, în primăvară. Se întâmplă adesea ca anumiţi amatori, din dorinţa de a nu se umple cu foarte multi pui, nu reproduc din toţi porumbeii. Fie că dispune de o echipă de reproducători, fie că alege din echipa de zbor subiectele apte de a da produşii de calitate doriţi, persoana nu este capabilă (nici chiar în propria crescătorie) să cunoască rezultatul fiecarei acuplări, nici chiar pentru unele cupluri care deja au oferit un procentaj bun de pui reuşiţi. Nimic nu dovedeşte, într-adevăr, că anul următor produşii obţinuţi vor fi de aceeaşi calitate cu cei din anul precedent. Genetic vorbind, există prea multe lucruri care nu pot fi cântărite, cunoscute.
Dincolo de faptul că în lume nu există doi indivizi `biologic` identici, porumbelul nostru voiajor este el însuşi rezultatul unui număr aşa de mare de combinaţii, că este absolut imposibil să reproducem, plecând de la acelaşi cuplu, produşi cu o asemănare perfectă.
Cu titlu experimental noi am crescut, în cursul aceluiaşi an, 6 sau 8 perechi de pui de la acelaşi cuplu de porumbei: unii puii au fost total diferiţi de alţii, altii in schimb se asemanau destul de mult intre ei. Care sunt deci, avantajele acuplărilor libere ?
In acest din urma caz nu exista nici o constrângere asupra porumbeilor la momentul formării cuplurilor. Masculii şi femelele se plasează în crescătorie şi.....fiecare alege pe fiecare; femelele îşi găsesc masculul, uneori două femele fiind concurente, dar foarte adesea masculul face alegerea şi femela care este înlăturată se grăbeşte să răspundă altui mascul care aşteaptă singur în boxa sa. Pentru acest lucru este bine să dispunem de un numar de porumbei egal din fiecare sex.
Dacă subiectele sunt de mare calitate (întotdeauna presupuse de catre noi a fi bune, evident) şi dacă în crescătorie nu există o consangvinitate strânsă, metoda poate da rezultate bune. Metoda este periculoasă, însă, dacă consangvinitatea in crescatorie este strânsă.
Nu trebuie uitat, într-adevăr, că aceasta metoda de consangvinizare este o armă cu două tăişuri: ea permite să se fixeze la fel de bine calităţile, dar şi defectele. Cu toate acestea, metoda este necesară în columbicultură, în măsura în care se cunosc bine pedigreele tuturor porumbeilor.
După părerea noastră există şi un alt avantaj al metodei acuplarilor `libere`. Am putut constata că anumiţi porumbei manifestă o anumită aplecare pentru partenerul lor, câteodată însă, se observă şi contrariul. S-a observat că in oricare dintre cele doua situatii, masculul schimbă femela, zburând mai puţin bine decât cu femela sa cu care fusese imperecheat din anul precedent. În această privinţă nu avem dovezi, şi personal consider că porumbelul este mult mai ataşat de boxa şi crescătoria sa decât de femelă.
În ultimul rând, am impartit columbofilii în două categorii: `jucătorii de porumbei` şi restul. Credem că `jucătorii de porumbei` pot apela cu încredere la ceea ce noi am numit acuplări libere. Acuplare liberă pe care unii dintre crescatori, aceia care doresc să urmareasca evolutia coloniei lor indeaproape, au tot interesul să n-o aleagă şi să opteze pentru metoda acuplărilor gândite. Să vedem acum care sunt avantajele acestei ultime metode, a acuplarilor gandite.
Acela care vine să cumpere (uneori pentru sume mari) reproducători de la amatori cu reputaţie, va încerca să unească diferite `curente sanguine` identice pentru a obţine porumbei cu rezultate bune. Nimic nu dovedeşte, însă, că în dorinta sa crescătorul va reuşi la fel de bine ca cel de la care a cumpărat porumbeii. Cu judecată, însă, el trebuie să unească exemplarele în a obţine atuuri maxime în acest `joc` al său. In acest caz crescătorul nu consideră că trebuie să lase porumbeii să se acupleze singuri, fără gândirea sa, deşi....din dorinţa de a face foarte bine, se comit si greşeli. În plus, in numeroase cazuri acesti crescatori plătesc adesea prea scump plasând porumbeii fie în volieră, fie într-o crescătorie special rezervată pentru acest lucru. Nu este posibil să-i amestecăm cu echipa de zburători.
În ceea ce-l priveşte pe amatorul care doreşte să facă ceea ce noi numim `columbicultură`, intră în obligaţiile lui să practice acuplările raţionale. Este ceea ce constituie, în fapt, debutul `columbiculturii`, termen care în realitate nu semnifică nimic concret.
Toţi columbofilii practică columbicultura fără să ştie, exact ca dl. Jourdain....care scria proză fără să ştie. Într-adevăr, porumbeii lăsaţi să se împerecheze după voia lor, pot oferi sansa obţinerii unor produşi de valoare în aceeaşi măsură ca şi în cazul în care le impunem porumbeilor partenerii. El poate ajunge adesea fie un excelent porumbel voiajor, fie un reproducător mai mult decât mediocru, dar şi invers.
Atunci, unde sunt adevăratele avantaje ale metodei `raţionale` ? Ne gândim că ele stau în principal în faptul că amatorul are impresia `dirijării` coloniei sale, şi în încercarea sa de a `fabrica` în fiecare an porumbei buni, pleacand cu reproducători recunoscuţi pentru calităţile lor. Procedând astfel, el îşi poate lăsa liberi porumbeii pe durata iniţiativei lui şi dacă diversele lui combinaţii oferă rezultate bune, acesta este fericit şi convins că el este autorul succeselor....Este o manieră agreabilă care `ne face plăcere`, dar odată cu trecerea anilor şi a adunarii experienţei, trebuie să ne revedem concepţiile în acest domeniu şi să medităm mai mult la ceea ce marele campion belgian Victor Torrekens spunea adesea: `În cadrul acuplărilor, singura certitudine pe care o putem avea este aceea că trebuie să existe doi porumbei pentru a se naşte pui`. Cu toţii ignorăm ceea ce a constituit metoda sa personală, liberă sau raţională, dar el a mers foarte mult pe ea.
În final, ce sfaturi putem noi oferi ? Nici unul !
Fiecare columbofil va proceda aşa cum consideră de cuviinta. Nu stăpânim suficient de bine ştiinţa geneticii pentru a ne putea permite să o punem în slujba noastră. Marile progrese sunt obţinute după mai mulţi ani de cercetări în acest domeniu bine specificat, şi în sinea noastră suntem convinşi că ele ies la iveală numai datorită marilor descoperiri din medicină
9.
La porumbeii din lotul matca pentru formarea perechilor tin cont de variatatea coloristica,rasa,aptitudini de zbor si varsta.Intr-un compartiment din crescatoria matca am numai perechi de porumbei cu coada alba(flori,rugini,dangalati grivi) si albi,in al doilea compartiment am numai viorii,in cel de-al treilea compartiment am unicolorii(vineti,albastri bragagi pe albastru si pe galben,castanii,galbeni si rosi) iar in ultimul am sarbi(negri,rosi,bragagi pe albastru,guti,vineti
argintii).Perechile le fac la 1 Martie(sunt foarte multi crescatori care fac perechile mai devreme,dar mie nu-mi permit conditiile climatice datorate zonei muntoase in care am crescatoria matca -Gura Raului)
La lotul de zbor crescatoria fiind formata doar din 2 compartimente si numarul pasarilor fiind limitat in primul rand trebuie tinut cont de scopul acestui lot si anume zborul si mai putin inmultirea.La formarea perechilor am in vedere data etapelor de zbor pentru a prinde cuplul intr-o stare buna de cuib in timpul etapelor.In comparatie cu alte rase de zbor(tippler) zburatorii de severin nu se pot zbura la vaduvie daca se doreste pentru a avea zboruri de calitate la maturi
(de durata si inaltime mare).De accea data formarii perechilor nu e o data fixa.In crescatoria mea am constatat spre exemplu ca cea mai buna perioada de zbor pentru maturi este atunci cand puii nu mai primesc lapte de guse de la parinti(malai) si sunt hraniti cu mancare normala de catre acestia.De la formarea perechilor dureaza maxim 10 zile pana au oua(fiecare porumbita face 2 oua la diferenta de o zi unul de celalalt) urmeaza apoi ecloziunea(clocirea) care dureaza 18 zile.Dupa ce puii ies din oua sunt hraniti timp de 3-4 zile cu un lapte produs in gusa ambilor parinti,apoi cu cereale exgurcitate de parinti.La 7 zile de cand ies din oua puii se ineleaza.Cand sunt deja la 3 saptamani de viata si sunt bine imbracati in pene i scot din cuibar si i las in continuare in boxa unde sunt hraniti in continuare de parinti (mentionez caci cuibarele le am suspendate la mijlocul inaltimii boxelor)
Astfel parintii pot clocii din nou o noua pereche de oua fara a fi incomodati de puii inca incapabili sa se hraneasca singuri.La 5 saptamani puii sunt coborati din boxe si au compartimente create pentru ei pana sunt intarcati definitiv si mutati in crescatoria de tineret.Pret de circa 2 saptamani ei mai stau cu parintii unde mai sunt hraniti de acestia si apoi urmand exemplu parintilor invata sa se hraneasca si sa bea apa singuri.Perechile le las sa scoata pui pana prin septembrie cand incepe perioada de naparlit(in toata aceasta perioada o prereche scoate cam 3 generatii de pui).
La lotul de zbor pastre totdeauna doar un pui pentru ca parintii sa nu se epuizeze cu hranirea a 2 pui,fiind astfel mai putin epuizati pentru etapele de zbor.Dupa perioada de naparlit separ femelele de masculi.Masculii de la matca raman la boxele lor pentru a se evita in anul urmator bataile intre acestia pentru ocuparea boxelor.Femelele sunt introduse in crescatoria de tineret.Din toti puii mai pastrez doar 32 de masculi si 32 de femele care le trec la lotul de maturi zbor binenteles si acestia fiind separati pe sexe.Din perechile ramase dupa zborurile efectuate in tot anul opresc doat cateva perechi cu rezultate deosebite care trec la matca.
Pentru a imperechea cu usurinta porumbeii la inceputul sezonului de reproductie este necesar ca acestia sa fie in prealabil separati, pe sexe, pe timpul anotimpului rece. Unii crescatori separa porumbeii o perioada mai indelungata, altii un timp mai scurt. In Romania, spre exemplu, multi crescatori prefera sa isi tina porumbeii separati in perioada ianuarie-sfarsitul lunii februarie (sau chiar pana la 15 martie, asta depinde si de conditiile meteo anuale). Perioada propice imperecherii porumbeilor, a eclozionarii si cresterii unor noi generatii de pui se afla in directa legatura cu conditiile atmosferice din fiecare an si de asemenea mai depind de zona geografica in care se afla crescatorul, precum si de dotarile din crescatorie.
La inceputul perioadei de reproductie, atunci cand vremea incepe sa se incalzeaza si conditiile meteo devin mai favorabile, porumbeii incep sa aiba manifestari specifice legate de dorinta de a forma perechi, isi aleg boxa de reproductie, isi cheama femela la cuib etc.
Dupa constituirea efectiva a perechilor are loc cuplarea propriu-zisa si dupa aproximativ 10 zile de la imperechere femela va depune ouale. La fiecare ponta o porumbita depune 2 oua. Primul este depus spre seara, in intervalul orar 16.00- 18.00, iar al doilea dupa aproximativ 44 de ore, deci cam la doua zile, dar ceva mai devreme, in intervaul 13.00 – 15.00.
Eclozarea puilor are loc dupa aproximativ 17-18 zile de clocit, functie de temperaturile exterioare si temperatura din crescatorie. Ouale sunt clocite de catre ambii parinti: masculul cloceste ziua, intre orele 10.00 – 16.00, iar femela in restul zilei si pe toata perioada noptii.
In mod normal, o pereche de porumbei se pregateste sa depuna urmatoarea serie de oua inainte ca puii din prima serie sa fi parasit cuibul (aproximativ cu 10 zile inainte). Dupa ce femela a depus seria urmatoare de oua aceasta renunta sa hraneasca puii, sarcina revenindu-i in totalitate masculului.
Eclozarea puilor din ou dureaza aproximativ 1 zi. Mai intai puiul sparge cu ciocul membrana camerei de aer si mai apoi coaja oului. Coaja oului este sparta circular, de catre pui, prin miscari repetate ale capului. Dupa iesirea puiului din ou acesta incepe sa respire normal, dar are nevoie de mai multa caldura, pe care parintii i-o asigura in primele 10 zile de viata.
La iesirea din ou puii sunt acoperiti cu un puf embrionar de culoare galbena, care de pe la 6-8 zile incepe sa fie inlocuit cu fulgi. Primele mici pene le apar pe spate, apoi incepe sa se `imbrace` pe abdomen si ultimele care apar sunt penele din aripi si coada (dupa aproximativ 10 zile). Puii se nasc cu ochii inchisi si abia pe la 5-6 zile deschid ochii.
Piuitul puilor si miscarile acestora de atingere a parintilor ii stimuleaza pe acestia sa ii hraneasca. In prima saptamana de viata puii sunt hraniti cu asa numitul `lapte de porumbel`, o pasta laptoasa foarte hranitoare. Pana la varsta de doua saptamani puii primesc drept hrana graunte semidigerate in gusa parintilor, amestecate cu o cantitate din ce in ce mai redusa de `lapte de porumbel`. Dupa aceasta varsta puii incep sa primeasca graunte inmuiate in apa. Ca si numar de hraniri zilnice, functie de instinctul matern/patern al parintilor, puii sunt hraniti de cate 6-7 ori pe zi.
In primele zile de viata puii cresc foarte mult avand in vedere ca la iesirea din nou au aproximativ 20-25 grame, iar dupa aproximativ 3 saptamani ajung deja la aproape 200-300 grame.
In jurul varstei de 10 zile puii trebuie inelati, iar dupa 30-35 de zile de la nastere parasesc cuibul si incep sa se hraneasca singuri. Pentru a asigura o buna crestere puilor este indicat ca fiecare crescator sa ofere parintilor hrana suplimentara in boxe. Procedand astfel parintii vor avea la dispozitie suficienta mancare pentru a-si hrani puii, iar acestia din urma vor invata sa manance singuri, mai repede, vazandu-si parintii
